_________________________________________________________________

           Title: The Holy Bible: Romanian Translation
      Creator(s): Anonymous
        Language:
          Rights: Public Domain
   CCEL Subjects: All; Bible; Old Testament; New Testament
     _________________________________________________________________

Holy Bible

                             Romanian Translation
     _________________________________________________________________

                                 Old Testament
     _________________________________________________________________

Genesis
     _________________________________________________________________

  Chapter 1

   ^1La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.

   ^2Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi
   Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

   ^3Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!`` Şi a fost lumină.

   ^4Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de
   întunerec.

   ^5Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l -a numit noapte. Astfel, a
   fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.

   ^6Dumnezeu a zis: ,,Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de
   ape.``

   ^7Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele cari sînt
   dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.

   ^8Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o
   dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

   ^9Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul
   cerului, şi să se arate uscatul!`` Şi aşa a fost.

   ^10Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări.
   Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

   ^11Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu sămînţă, pomi
   roditori, cari să facă rod după soiul lor şi cari să aibă în ei sămînţa lor
   pe pămînt.`` Şi aşa a fost.

   ^12Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămînţă după soiul ei, şi pomi cari fac
   rod şi cari îşi au sămînţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul
   acesta era bun.

   ^13Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a
   treia.

   ^14Dumnezeu a zis: ,,Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să
   despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne cari să arate vremile, zilele
   şi anii;

   ^15şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze
   pămîntul.`` Şi aşa a fost.

   ^16Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai
   mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească
   noaptea; a făcut şi stelele.

   ^17Dumnezeu i -a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul,

   ^18să stăpînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întunerec.
   Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

   ^19Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a
   patra.

   ^20Dumnezeu a zis: ,,Să mişune apele de vieţuitoare, şi să sboare păsări
   deasupra pămîntului pe întinderea cerului.``

   ^21Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele cari se mişcă şi
   de cari mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată
   după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.

   ^22Dumnezeu le -a binecuvîntat, şi a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi
   umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt``.

   ^23Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a
   cincea.

   ^24Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite,
   tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.`` Şi aşa a fost.

   ^25Dumnezeu a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor
   şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau
   bune.

   ^26Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea
   Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste
   vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe
   pămînt.``

   ^27Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l -a făcut după chipul lui
   Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i -a făcut.

   ^28Dumnezeu i -a binecuvîntat, şi Dumnezeu le -a zis: ,,Creşteţi,
   înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi -l; şi stăpîniţi peste peştii
   mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe
   pămînt.``

   ^29Şi Dumnezeu a zis: ,,Iată că v'am dat orice iarbă care face sămînţă şi
   care este pe faţa întregului pămînt, şi orice pom, care are în el rod cu
   sămînţă: aceasta să fie hrana voastră.``

   ^30Iar tuturor fiarelor pămîntului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor
   vietăţilor cari se mişcă pe pămînt, cari au în ele o suflare de viaţă, le-am
   dat ca hrană toată iarba verde.`` Şi aşa a fost.

   ^31Dumnezeu S'a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel
   a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
     _________________________________________________________________

  Chapter 2

   ^1Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor.

   ^2În ziua a şaptea Dumnezeu Şi -a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în
   ziua a şaptea S'a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

   ^3Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit -o, pentrucă în ziua
   aceasta S'a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.

   ^4Iată istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost făcute.

   ^5În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt şi ceruri, nu era încă pe
   pămînt nici un copăcel de cîmp şi nici o iarbă de pe cîmp nu încolţea încă:
   fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt şi nu era nici un om
   ca să lucreze pămîntul.

   ^6Ci un abur se ridica de pe pămînt şi uda toată faţa pămîntului.

   ^7Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări
   suflare de viaţă, şi omul s'a făcut astfel un suflet viu.

   ^8Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus
   acolo pe omul pe care -l întocmise.

   ^9Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la
   vedere şi buni la mîncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul
   cunoştinţei binelui şi răului.

   ^10Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea
   patru braţe.

   ^11Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se
   găseşte aur.

   ^12Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră
   de onix.

   ^13Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.

   ^14Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei.
   Al patrulea rîu este Eufratul.

   ^15Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l -a aşezat în grădina Edenului, ca s'o
   lucreze şi s'o păzească.

   ^16Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,,Poţi să mănînci după
   plăcere din orice pom din grădină;

   ^17dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua
   în care vei mînca din el, vei muri negreşit.``

   ^18Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac
   un ajutor potrivit pentru el.``

   ^19Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate
   păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi
   orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele.

   ^20Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor
   cîmpului; dar, pentru om, nu s'a găsit niciun ajutor, care să i se
   potrivească.

   ^21Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a
   adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la
   locul ei.

   ^22Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a
   adus -o la om.

   ^23Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi
   carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.``

   ^24Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta
   sa, şi se vor face un singur trup.

   ^25Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine.
     _________________________________________________________________

  Chapter 3

   ^1Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe cari le făcuse
   Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: ,,Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ,,Să nu
   mîncaţi din toţi pomii din grădină?``

   ^2Femeia a răspuns şarpelui: ,,Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din
   grădină.``

   ^3Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ,,Să nu
   mîncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.``

   ^4Atunci şarpele a zis femeii: ,,Hotărît, că nu veţi muri:

   ^5dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide
   ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul``.

   ^6Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul
   era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a
   mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi
   el.

   ^7Atunci li s'au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut
   laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

   ^8Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în
   răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s'au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu
   printre pomii din grădină.

   ^9Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i -a zis: ,,Unde eşti?``

   ^10El a răspuns: ,,Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi -a fost frică,
   pentrucă eram gol, şi m'am ascuns.``

   ^11Şi Domnul Dumnezeu a zis: ,,Cine ţi -a spus că eşti gol? Nu cumva ai
   mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?``

   ^12Omul a răspuns: ,,Femeia pe care mi-ai dat -o ca să fie lîngă mine, ea mi
   -a dat din pom şi am mîncat.``

   ^13Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: ,,Ce ai făcut?`` Femeia a răspuns:
   ,,Şarpele m'a amăgit, şi am mîncat din pom.``

   ^14Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: ,,Fiindcă ai făcut lucrul acesta,
   blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în
   toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece, şi să mănînci ţărînă.

   ^15Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei.
   Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.``

   ^16Femeii i -a zis: ,,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu
   durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău,
   iar el va stăpîni peste tine.``

   ^17Omului i -a zis: ,,Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai
   mîncat din pomul despre care îţi poruncisem: ,Să nu mănînci deloc din el,`
   blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi
   hrana din el în toate zilele vieţii tale;

   ^18spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănînci iarba de pe cîmp.

   ^19În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea, pînă te vei întoarce în
   pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei
   întoarce.``

   ^20Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor
   vii.

   ^21Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i -a
   îmbrăcat cu ele.

   ^22Domnul Dumnezeu a zis: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd
   binele şi răul. Să -l împedecăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna, să
   ia şi din pomul vieţii, să mănînce din el, şi să trăiască în veci.``

   ^23Deaceea Domnul Dumnezeu l -a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze
   pămîntul, din care fusese luat.

   ^24Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus
   nişte heruvimi, cari să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească
   drumul care duce la pomul vieţii.
     _________________________________________________________________

  Chapter 4

   ^1Adam s'a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut
   pe Cain. Şi a zis: ,,Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!``

   ^2A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.

   ^3După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mîncare din
   roadele pămîntului.

   ^4Abel a adus şi el o jertfă de mîncare din oile întîi născute ale turmei
   lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa
   lui;

   ^5dar spre Cain şi spre jertfa lui, n'a privit cu plăcere. Cain s'a mîniat
   foarte tare, şi i s'a posomorît faţa.

   ^6Şi Domnul a zis lui Cain: ,,Pentruce te-ai mîniat, şi pentruce ţi s'a
   posomorît faţa?

   ^7Nu -i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul
   pîndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să -l stăpîneşti.``

   ^8Însă Cain a zis fratelui său Abel: ,,Haidem să ieşim la cîmp.`` Dar pe
   cînd erau la cîmp, Cain s'a ridicat împotriva fratelui său Abel, şi l -a
   omorît.

   ^9Domnul a zis lui Cain: ,,Unde este fratele tău Abel?`` El a răspuns: ,,Nu
   ştiu. Sînt eu păzitorul fratelui meu?``

   ^10Şi Dumnezeu a zis: ,,Ce ai făcut? Glasul sîngelui fratelui tău strigă din
   pămînt la Mine.

   ^11Acum blestemat eşti tu, isgonit din ogorul acesta, care şi -a deschis
   gura ca să primească din mîna ta sîngele fratelui tău!

   ^12Cînd vei lucra pămîntul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar
   să fii pe pămînt.``

   ^13Cain a zis Domnului: ,,Pedeapsa mea e prea mare ca s'o pot suferi.

   ^14Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pămîntului; eu voi trebui să mă
   ascund de Faţa Ta, şi să fiu pribeag şi fugar pe pămînt; şi oricine mă va
   găsi, mă va omorî.``

   ^15Domnul i -a zis: ,,Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să
   fie răzbunat de şeapte ori.`` Şi Domnul a hotărît un semn pentru Cain, ca
   oricine îl va găsi, să nu -l omoare.

   ^16Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului, şi a locuit în ţara Nod, la răsărit
   de Eden.

   ^17Cain s'a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe
   Enoh. El a început apoi să zidească o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele
   fiului său Enoh.

   ^18Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a
   fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.

   ^19Lameh şi -a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte
   era Ţila.

   ^20Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi
   păzesc vitele.

   ^21Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cîntă cu
   alăuta şi cu cavalul.

   ^22Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor
   uneltelor de aramă şi de fer. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

   ^23Lameh a zis nevestelor sale: ,,Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu!
   Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvîntul meu! Am omorît un om pentru rana
   mea, Şi un tînăr pentru vînătăile mele.

   ^24Cain va fi răsbunat de şeapte ori, Iar Lameh de şaptezeci de ori cîte
   şapte.``

   ^25Adam s'a împreunat iarăş cu nevastă-sa; ea a născut un fiu, şi i -a pus
   numele Set; ,,căci``, a zis ea, ,,Dumnezeu mi -a dat o altă sămînţă în locul
   lui Abel, pe care l -a ucis Cain.``

   ^26Lui Set i s'a născut şi lui un fiu, şi i -a pus numele Enos. Atunci au
   început oamenii să cheme Numele Domnului.
     _________________________________________________________________

  Chapter 5

   ^1Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua cînd a făcut Dumnezeu pe om, l -a
   făcut după asemănarea lui Dumnezeu.

   ^2I -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i -a binecuvîntat, şi le
   -a dat numele de ,,om``, în ziua cînd au fost făcuţi.

   ^3La vîrsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi
   asemănarea lui, şi i -a pus numele Set.

   ^4După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi
   fiice.

   ^5Toate zilele pe cari le -a trăit Adam, au fost de nouă sute trei zeci de
   ani; apoi a murit.

   ^6La vîrsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.

   ^7După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani, şi a născut
   fii şi fiice.

   ^8Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.

   ^9La vrîsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.

   ^10După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani, şi
   a născut fii şi fiice.

   ^11Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.

   ^12La vrîsta de şapte zeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.

   ^13După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de
   ani; şi a născut fii şi fiice.

   ^14Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.

   ^15La vrîsta de şase zeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.

   ^16După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani;
   şi a născut fii şi fiice.

   ^17Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani;
   apoi a murit.

   ^18La vrîsta de o sută şasezeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.

   ^19După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut
   fii şi fiice.

   ^20Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şase zeci şi doi de ani; apoi
   a murit.

   ^21La vrîsta de şase zeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.

   ^22După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani;
   şi a născut fii şi fiice.

   ^23Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şase zeci şi cinci de ani.

   ^24Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s'a mai văzut, pentru că l -a luat
   Dumnezeu.

   ^25La vrîsta de o sută opt zeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.

   ^26După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute opt zeci şi doi
   de ani; şi a născut fii şi fiice.

   ^27Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şase zeci şi nouă de ani;
   apoi a murit.

   ^28La vîrsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.

   ^29El i -a pus numele Noe, zicînd: ,,Acesta ne va mîngîia pentru osteneala
   şi truda mînilor noastre, cari vin din acest pămînt, pe care l -a blestemat
   Domnul.``

   ^30După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouă zeci şi cinci de
   ani; şi a născut fii şi fiice.

   ^31Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani;
   apoi a murit.

   ^32Noe, la vrîsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.
     _________________________________________________________________

  Chapter 6

   ^1Cînd au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului, şi li s'au
   născut fete,

   ^2fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate
   şi-au luat de neveste pe acelea pe cari şi le-au ales.

   ^3Atunci Domnul a zis: ,,Duhul Meu nu va rămînea pururea în om, căci şi omul
   nu este decît carne păcătoasă: totuş zilele lui vor fi de o sută douăzeci de
   ani.``

   ^4Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s'au
   împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii:
   aceştia erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume.

   ^5Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate
   întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai
   spre rău.

   ^6I -a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S'a mîhnit în inima
   Lui.

   ^7Şi Domnul a zis: ,,Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am
   făcut, dela om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului;
   căci Îmi pare rău că i-am făcut.``

   ^8Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.

   ^9Iată cari sînt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată
   între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.

   ^10Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

   ^11Pămîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pămîntul era plin de
   silnicie.

   ^12Dumnezeu S'a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci
   orice făptură îşi stricase calea pe pămînt.

   ^13Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărît
   înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am să -i
   nimicesc împreună cu pămîntul.

   ^14Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s'o împarţi
   în cămăruţe, şi s'o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară.

   ^15Iată cum s'o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime,
   cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.

   ^16Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s'o pui în laturea
   corăbiei; şi să faci un rînd de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.

   ^17Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să
   nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este
   pe pămînt va pieri.

   ^18Dar cu tine fac un legămînt; să intri în corabie, tu şi fiii tăi,
   nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.

   ^19Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie cîte două din
   fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte
   femeiască.

   ^20Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate
   tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor, să vină la tine înlăuntru cîte
   două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.

   ^21Şi tu, ia-ţi din toate bucatele cari se mănîncă, şi fă-ţi merinde din
   ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.``

   ^22Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce -i poruncise Dumnezeu.
     _________________________________________________________________

  Chapter 7

   ^1Domnul a zis lui Noe: ,,Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am
   văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.

   ^2Ia cu tine cîte şapte perechi din toate dobitoacele curate, cîte o parte
   bărbătească şi cîte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu
   sînt curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască;

   ^3şi cîte şapte perechi de asemenea, din pasările cerului, cîte o parte
   bărbătească şi cîte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămînţa pe
   toată faţa pămîntului.

   ^4Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pămînt patruzeci de zile şi
   patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pămîntului toate
   făpturile pe cari le-am făcut.``

   ^5Noe a făcut tot ce -i poruncise Domnul.

   ^6Noe era de şase sute de ani, cînd a venit potopul pe pămînt.

   ^7Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele
   fiilor săi, din pricina apelor potopului.

   ^8Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot
   ce se tîrăşte pe pămînt,

   ^9au intrat în corabie la Noe, două cîte două, cîte o parte bărbătească şi
   cîte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

   ^10După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pămînt.

   ^11În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a
   şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s'au rupt toate izvoarele Adîncului
   celui mare şi s'au deschis stăvilarele cerurilor.

   ^12Ploaia a căzut pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

   ^13În aceeaş zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe,
   nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:

   ^14ei, şi toate fiarele cîmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul
   lor, toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt după soiul lor, toate
   păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.

   ^15Au intrat în corabie la Noe, două cîte două, din orice făptură care are
   suflare de viaţă.

   ^16Cele cari au intrat, erau cîte o parte bărbătească şi cîte o parte
   femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi
   Domnul a închis uşa după el.

   ^17Potopul a fost patruzeci de zile pe pămînt. Apele au crescut şi au
   ridicat corabia, şi ea s'a înălţat deasupra pămîntului.

   ^18Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pămînt, şi corabia
   plutea pe deasupra apelor.

   ^19Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, cari sînt
   supt cerul întreg, au fost acoperiţi.

   ^20Cu cincisprezece coţi s'au înălţat apele deasupra munţilor, cari au fost
   acoperiţi.

   ^21Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pămînt, atît păsările cît şi
   vitele şi fiarele, tot ce se tîra pe pămînt, şi toţi oamenii.

   ^22Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era
   pe pămîntul uscat, a murit.

   ^23Toate făpturile cari erau pe faţa pămîntului au fost nimicite, dela om
   pînă la vite, pînă lă tîrîtoare şi pînă la păsările cerului: au fost
   nimicite de pe pămînt. N'a rămas decît Noe şi ce era cu el în corabie.

   ^24Apele au fost mari pe pămînt o sută cincizeci de zile.
     _________________________________________________________________

  Chapter 8

   ^1Dumnezeu Şi -a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate
   vitele cari erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe
   pămînt, şi apele s'au potolit.

   ^2Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia
   din cer a fost oprită.

   ^3Apele au scăzut de pe faţa pămîntului, scurgîndu-se şi împuţinîndu-se, şi,
   după o sutăcincizeci de zile, apele s'au micşorat.

   ^4În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s'a oprit pe
   munţii Ararat.

   ^5Apele au mers scăzînd pînă în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întîi
   a lunii, s'au văzut vîrfurile munţilor.

   ^6După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.

   ^7A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducîndu-se şi întorcîndu-se, pînă
   cînd au secat apele de pe pămînt.

   ^8A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa
   pămîntului.

   ^9Dar porumbelul n'a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s'a întors
   la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pămîntului. Noe a întins mîna,
   l -a luat, şi l -a băgat la el în corabie.

   ^10A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăş a dat drumul porumbelului din
   corabie.

   ^11Porumbelul s'a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o
   frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră
   pe pămînt.

   ^12A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar
   porumbelul nu s'a mai întors la el.

   ^13În anul şase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele
   secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s'a uitat, şi iată
   că faţa pămîntului se uscase.

   ^14În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de
   tot.

   ^15Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i -a zis:

   ^16,,Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu
   tine!

   ^17Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul cari sînt
   cu tine, atît păsările cît şi vitele şi toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe
   pămînt: să mişune pe pămînt, să crească şi să se înmulţească pe pămînt.``

   ^18Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor
   săi.

   ^19Toate dobitoacele, toate tîrîtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe
   pămînt, după soiurile lor, au ieşit din corabie.

   ^20Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din
   toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.

   ^21Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: ,,Nu voi
   mai blestema pămîntul, din pricina omului, pentrucă întocmirile gîndurilor
   din inima omului sînt rele din tinereţa lui; şi nu voi mai lovi tot ce este
   viu, cum am făcut.

   ^22Cît va fi pămîntul, nu va înceta sămănatul şi seceratul, frigul şi
   căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!``
     _________________________________________________________________

  Chapter 9

   ^1Dumnezeu a binecuvîntat pe Noe şi pe fiii săi, şi le -a zis: ,,Creşteţi,
   înmulţiţi-vă, şi umpleţi pămîntul.

   ^2S'apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pămînt, pe orice
   pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pămînt şi pe toţi peştii mării: vi
   le-am dat în mînile voastre!

   ^3Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi
   le dau, ca şi iarba verde.

   ^4Numai carne cu viaţa ei, adică sîngele ei, să nu mîncaţi.

   ^5Căci voi cere înapoi sîngele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi dela
   orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mîna omului, din mîna
   oricărui om, care este fratele lui.

   ^6Dacă varsă cineva sîngele omului, şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci
   Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.

   ^7Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspîndiţi-vă pe pămînt, şi
   înmulţiţi-vă pe el!``

   ^8Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui cari erau cu el, şi a zis:

   ^9,,Iată, Eu fac un legămînt cu voi, şi cu sămînţa voastră, care va veni
   după voi;

   ^10cu toate vieţuitoarele, cari sînt cu voi, atît păsările cît şi vitele, şi
   toate fiarele de pe pămînt cari sînt cu voi; cu toate cele cari au ieşit din
   corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pămînt.

   ^11Fac un legămînt cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele
   potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul.``

   ^12Şi Dumnezeu a zis: ,,Iată semnul legămîntului pe care -l fac între Mine
   şi voi, şi între toate vieţuitoarele cari sînt cu voi, pentru toate
   neamurile de oameni în veci:

   ^13curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al
   legămîntului dintre Mine şi pămînt.

   ^14Cînd voi strînge nori deasupra pămîntului, curcubeul se va arăta în nor;

   ^15şi Eu Îmi voi aduce aminte de legămîntul dintre Mine şi voi şi dintre
   toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca
   să nimicească orice făptură.

   ^16Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de
   legămîntul cel vecinic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup
   de pe pămînt``.

   ^17Şi Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Acesta este semnul legămîntului pe care l-am
   făcut între Mine şi orice făptură de pe pămînt.``

   ^18Fiii lui Noe, cari au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham
   este tatăl lui Canaan.

   ^19Aceştia au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei s'au răspîndit oameni
   peste tot pămîntul.

   ^20Noe a început să fie lucrător de pămînt, şi a sădit o vie.

   ^21A băut vin, s'a îmbătat şi s'a desgolit în mijlocul cortului său.

   ^22Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, şi a spus celor
   doi fraţi ai lui afară.

   ^23Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus -o pe umeri, au mers
   dea'ndăratelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau
   întoarse înapoi, n'au văzut goliciunea tatălui lor.

   ^24Noe s'a trezit din ameţeala vinului, şi a aflat ce -i făcuse fiul său cel
   mai tînăr.

   ^25Si a zis: ,,Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!``

   ^26El a mai zis: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Şi Canaan
   să fie robul lui!

   ^27Dumnezeu să lărgească locurile stăpînite de Iafet, Iafet să locuiască în
   corturile lui Sem, Şi Canaan să fie robul lor!``

   ^28Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.

   ^29Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.
     _________________________________________________________________

  Chapter 10

   ^1Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s'au
   născut fii.

   ^2Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.

   ^3Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.

   ^4Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim, şi Dodanim.

   ^5Dela ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după
   ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile
   lor.

   ^6Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. -

   ^7Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba
   şi Dedan.

   ^8Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe
   pămînt.

   ^9El a fost un viteaz vînător înaintea Domnului; iată de ce se zice: ,,Ca
   Nimrod, viteaz vînător înaintea Domnului.``

   ^10El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.

   ^11Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah

   ^12şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. -

   ^13Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi,

   ^14Patrusimi, Casluhimi, (din cari au ieşit Filistenii) şi pe Caftorimi.

   ^15Canaan a născut pe Sidon, întîiul lui născut, şi pe Het;

   ^16şi pe Iebusiţi, pe Amoriţi, pe Ghirgasiţi,

   ^17pe Heviţi, pe Archiţi, pe Siniţi,

   ^18pe Arvadiţi, pe Ţemariţi, pe Hamatiţi. În urmă, familiile Cananiţilor
   s'au împrăştiat.

   ^19Hotarele Cananiţilor se întindeau dela Sidon, cum mergi spre Gherar,
   pînă la Gaza, şi cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, pînă la
   Leşa.

   ^20Aceştia sînt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după
   ţările lor, după neamurile lor.

   ^21Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber, şi fratele cel mai mare al lui
   Iafet, i s'au născut fii.

   ^22Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram.

   ^23Fii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.

   ^24Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber.

   ^25Lui Eber i s'au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru
   că pe vremea lui s'a împărţit pămîntul; iar numele fratelui său era Ioctan.

   ^26Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah,

   ^27pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla,

   ^28pe Obal, pe Abimael, pe Seba,

   ^29pe Ofir, pe Havila, şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.

   ^30Ei au locuit dela Meşa, cum mergi spre Sefar, pînă la muntele
   răsăritului.

   ^31Aceştia sînt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după
   ţările lor, după neamurile lor.

   ^32Acestea sînt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după
   neamurile lor. Şi din ei au ieşit neamurile cari s'au răspîndit pe pămînt
   după potop.
     _________________________________________________________________

  Chapter 11

   ^1Tot pămîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.

   ^2Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în ţara Şinear; şi au
   descălecat acolo.

   ^3Şi au zis unul către altul: ,,Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem
   bine în foc.`` Şi cărămida le -a ţinut loc de piatră, iar smoala le -a ţinut
   loc de var.

   ^4Si au mai zis: ,,Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să
   atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa
   pămîntului.``

   ^5Domnul S'a pogorît să vadă cetatea şi turnul, pe care -l zideau fiii
   oamenilor.

   ^6Şi Domnul a zis: ,,Iată, ei sînt un singur popor, şi toţi au aceeaş limbă;
   şi iacă de ce s'au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce şi-au
   pus în gînd.

   ^7Haidem! să Ne pogorîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai
   înţeleagă vorba unii altora.``

   ^8Şi Domnul i -a împrăştiat de acolo pe toată faţa pămîntului; aşa că au
   încetat să zidească cetatea.

   ^9De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba
   întregului pămînt, şi de acolo i -a împrăştiat Domnul pe toată faţa
   pămîntului.

   ^10Iată spiţa neamului lui Sem. La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe
   Arpacşad, la doi ani după potop.

   ^11După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cincisute de ani; şi a născut fii
   şi fiice.

   ^12La vrîsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.

   ^13După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patrusute trei ani; şi a
   născut fii şi fiice.

   ^14La vrîsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.

   ^15După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut
   fii şi fiice.

   ^16La vîrsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg.

   ^17După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patrusute treizeci de ani; şi a
   născut fii şi fiice.

   ^18La vîrsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.

   ^19După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit douăsute nouă ani; şi a născut
   fii şi fiice.

   ^20La vîrsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug.

   ^21După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit douăsute şapte ani; şi a născut
   fii şi fiice.

   ^22La vîrsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.

   ^23După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut
   fii şi fiice.

   ^24La vîrsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah.

   ^25După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a
   născut fii şi fiice.

   ^26La vîrsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe
   Haran.

   ^27Iată spiţa neamului lui Terah. Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe
   Haran. -Haran a născut pe Lot.

   ^28Şi Haran a murit în faţa tatălui său Terah, în ţara în care se născuse,
   în Ur în Haldea. -

   ^29Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai,
   şi numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi
   Iscăi.

   ^30Sarai era stearpă: n'avea copii deloc.

   ^31Terah a luat pe fiul său Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului
   său, şi pe Sarai, noru-sa, nevasta fiului său Avram. Au ieşit împreună din
   Ur din Haldea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit pînăla Haran, şi s'au
   aşezat acolo.

   ^32Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit în
   Haran.
     _________________________________________________________________

  Chapter 12

   ^1Domnul zisese lui Avram: ,,Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa
   tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi -o voi arăta.

   ^2Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un
   nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.

   ^3Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te
   vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.

   ^4Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el.
   Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, cînd a ieşit din Haran.

   ^5Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună
   cu toate averile, pe cari le strînseseră şi cu toate slugile pe cari le
   cîştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan.

   ^6Avram a străbătut ţara pînă la locul numit Sihem, pînă la stejarul lui
   More. Cananiţii erau atunci în ţară.

   ^7Domnul S'a arătat lui Avram, şi i -a zis: ,,Toată ţara aceasta o voi da
   seminţei tale.`` Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se
   arătase.

   ^8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi -a întins cortul,
   avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului,
   şi a chemat Numele Domnului.

   ^9Avram şi -a urmat drumul, înaintînd mereu spre meazăzi.

   ^10A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s'a pogorît în Egipt, ca să
   locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.

   ^11Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: ,,Iată,
   ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.

   ^12Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: ,Aceasta este nevasta lui!` Şi pe
   mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.

   ^13Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi
   sufletul meu să trăiască datorită ţie.``

   ^14Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte
   frumoasă.

   ^15Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut -o şi ei, şi au lăudat
   -o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.

   ^16Pe Avram l -a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi,
   măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.

   ^17Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina
   nevestei lui Avram Sarai.

   ^18Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i -a zis: ,,Ce mi-ai făcut? Pentruce
   nu mi-ai spus că este nevastă-ta?

   ^19De ce ai zis: ,Este sora mea`, şi am luat -o astfel de nevastă? Acum,
   iată-ţi nevasta; ia -o, şi pleacă!``

   ^20Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să -l petreacă pe el, pe nevastă-sa
   şi tot ce avea.
     _________________________________________________________________

  Chapter 13

   ^1Avram s'a suit din Egipt în ţara dela meazăzi, el, nevastă-sa, şi tot ce
   avea, împreună cu Lot.

   ^2Avram era foarte bogat în vite, în argint, şi în aur.

   ^3Din ţara dela meazăzi s'a îndreptat şi a mers pînă la Betel, pînă la locul
   unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,

   ^4în locul unde era altarul, pe care -l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram
   a chemat Numele Domnului.

   ^5Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.

   ^6Şi ţinutul acela nu -i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor
   erau aşa de mari, încît nu puteau să locuiască împreună.

   ^7S'a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor
   lui Lot. Cananiţii şi Feresiţii locuiau atunci în ţară.

   ^8Avram a zis lui Lot: ,,Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi
   între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci sîntem fraţi.

   ^9Nu -i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă
   apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu
   voi apuca la stînga.``

   ^10Lot şi -a ridicat ochii, şi a văzut că toată Cîmpia Iordanului era bine
   udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, pînă la
   Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.

   ^11Lot şi -a ales toată Cîmpia Iordanului, şi a mers spre răsărit. Astfel
   s'au despărţit ei unul de altul.

   ^12Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Cîmpie,
   şi şi -a întins corturile pînă la Sodoma.

   ^13Oamenii din Sodoma erau răi, şi afară din cale de păcătoşi împotriva
   Domnului.

   ^14Domnul a zis lui Avram, după ce s'a despărţit Lot de el: ,,Ridică-ţi
   ochii, şi, din locul în care eşti, priveşte spre mează noapte şi spre mează
   zi, spre răsărit şi spre apus;

   ^15căci toată ţara pe care o vezi, ţi -o da ţie şi seminţei tale în veac.

   ^16Îţi voi face sămînţa ca pulberea pămîntului de mare; aşa că, dacă poate
   număra cineva pulberea pămîntului, şi sămînţa ta va putea să fie numărată.

   ^17Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi -o voi da``.

   ^18Avram şi -a ridicat corturile, şi a venit de a locuit lîngă stejarii lui
   Mamre, cari sînt lîngă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.
     _________________________________________________________________

  Chapter 14

   ^1Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul
   Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul
   Goiimului,

   ^2s'a întîmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa,
   împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul
   Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului.

   ^3Aceştia din urmă s'au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată.

   ^4Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al
   treisprezecelea s'au răsculat.

   ^5Dar, în anul al patrusprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii cari erau cu el
   au pornit, şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe
   Emimi la Şave-Chiriataim,

   ^6şi pe Horiţi în muntele lor Seir, pînă la stejarul Paran, care este lîngă
   pustie.

   ^7Apoi s'au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe
   Amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe Amoriţi, cari locuiau la
   Haţaţon-Tamar.

   ^8Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei,
   împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei sau Ţoarului, şi s'au aşezat în
   linie de bătae împotriva lor, în valea Sidim,

   ^9şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui
   Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului şi
   împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului: patru împăraţi împotriva a cinci.

   ^10Valea Sidim era acoperită cu fîntîni de smoală. Împăratul Sodomei şi
   împăratul Gomorei au luat -o la fugă, şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit
   spre munte.

   ^11Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei, şi toate merindele
   lor, şi au plecat.

   ^12Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au
   luat şi averile lui, şi au plecat.

   ^13A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta
   locuia lîngă ştejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol, şi fratele lui
   Aner, cari făcuseră legătură de pace cu Avram.

   ^14Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat
   treisute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa
   lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia pînă la Dan.

   ^15Şi -a împărţit oamenii în mai multe cete, s'a aruncat asupra lor noaptea,
   i -a bătut, şi i -a urmărit pînă la Hoba, care este la stînga Damascului.

   ^16A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu
   averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.

   ^17Dupăce s'a întors Avram dela înfrîngerea lui Chedorlaomer şi a
   împăraţilor cari erau împreună cu el, împăratul Sodomei i -a ieşit în
   întîmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului.

   ^18Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pîne şi vin: el era preot al
   Dumnezeului Celui Prea Înalt.

   ^19Melhisedec a binecuvîntat pe Avram, şi a zis: ,,Binecuvîntat să fie Avram
   de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului.

   ^20Binecuvîntat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi
   în mînile tale!`` Şi Avram i -a dat zeciuială din toate.

   ^21Împăratul Sodomei a zis lui Avram: ,,Dă-mi oamenii, şi ţine bogăţiile
   pentru tine.``

   ^22Avram a răspuns împăratului Sodomei: ,,Ridic mîna spre Domnul, Dumnezeul
   Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului,

   ^23şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de
   aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să un zici: ,Am îmbogăţit pe
   Avram.` Nimic pentru mine!

   ^24afară de ce au mîncat flăcăii, şi partea oamenilor cari au mers cu mine,
   Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!``
     _________________________________________________________________

  Chapter 15

   ^1După aceste întîmplări, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Avram într'o
   vedenie, şi a zis: ,,Avrame, nu te teme; Eu sînt scutul tău, şi răsplata ta
   cea foarte mare.``

   ^2Avram a răspuns: ,,Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii;
   şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.``

   ^3Şi Avram a zis: ,,Iată că nu mi-ai dat sămînţă, şi slujitorul născut în
   casa mea va fi moştenitorul meu.``

   ^4Atunci Cuvîntul Domnului i -a vorbit astfel: ,,Nu el va fi moştenitorul
   tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.``

   ^5Şi, după ce l -a dus afară, i -a zis: ,,Uită-te spre cer, şi numără
   stelele, dacă poţi să le numeri.`` Şi i -a zis: ,,Aşa va fi sămînţa ta.``

   ^6Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i -a socotit lucrul acesta ca
   neprihănire.

   ^7Domnul i -a mai zis: ,,Eu sînt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea,
   ca să-ţi dau în stăpînire ţara aceasta.``

   ^8Avram a răspuns: ,,Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi
   stăpîni?``

   ^9Şi Domnul i -a zis: ,,Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un
   berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.``

   ^10Avram a luat toate dobitoacele acestea, le -a despicat în două, şi a pus
   fiecare bucată una în faţa alteia; dar pasările nu le -a despicat.

   ^11Păsările răpitoare s'au năpustit peste stîrvuri; dar Avram le -a izgonit.

   ^12La apusul soarelui, un somn adînc a căzut peste Avram; şi iată că l -a
   apucat o groază şi un mare întunerec.

   ^13Şi Domnul a zis lui Avram: ,,Să ştii hotărît că sămînţa ta va fi străină
   într'o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu,
   timp de patru sute de ani.

   ^14Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi
   deacolo cu mari bogăţii.

   ^15Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrîneţă
   fericită.

   ^16În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor
   nu şi -a atins încă vîrful.``

   ^17După ce a asfinţit soarele, s'a făcut un întunerec adînc; şi iată că a
   ieşit un fum ca dintr'un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre
   dobitoacele despicate.

   ^18În ziua aceea, Domnul a făcut un legămînt cu Avram, şi i -a zis:
   ,,Seminţei tale dau ţara aceasta, dela rîul Egiptului pînă la rîul cel mare,
   rîul Eufrat,

   ^19şi anume; ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor,

   ^20a Hetiţilor, a Fereziţilor, a Refaimiţilor,

   ^21a Amoriţilor, a Cananiţilor, a Ghirgasiţilor şi a Iebusiţilor.``
     _________________________________________________________________

  Chapter 16

   ^1Sarai, nevasta lui Avram, nu -i născuse deloc copii. Ea avea o roabă
   egipteancă numită Agar.

   ^2Şi Sarai a zis lui Avram: ,,Iată, Domnul m'a făcut stearpă; intră, te rog,
   la roaba mea; poate că voi avea copii dela ea.`` Avram a ascultat cele spuse
   de Sarai.

   ^3Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a
   dat -o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece
   ani în ţara Canaan.

   ^4El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Cînd s'a văzut ea
   însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpînă-sa.

   ^5Şi Sarai a zis lui Avram: ,,Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi
   se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, cînd a văzut că a
   rămas însărcinată, m'a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi
   tine!``

   ^6Avram a răspuns Saraiei: ,,Iată, roaba ta este în mîna ta; fă -i ce-ţi
   place!`` Atunci Sarai s'a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.

   ^7Îngerul Domnului a găsit -o lîngă un izvor de apă în pustie, şi anume
   lîngă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur.

   ^8El a zis: ,,Agar, roaba Saraiei, de unde vii, şi unde te duci?`` Ea a
   răspuns: ,,Fug de stăpîna mea Sarai.``

   ^9Îngerul Domnului i -a zis: ,,Intoarce-te la stăpînă-ta, şi supune-te supt
   mîna ei.``

   ^10Îngerul Domnului i -a zis: ,,Îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa, şi ea
   va fi atît de multă la număr, că nu va putea fi numărată.``

   ^11Îngerul Domnului i -a zis: ,,Iată, acum eşti însărcinată, şi vei naşte un
   fiu, căruia îi vei pune numele Ismael; căci Domnul a auzit mîhnirea ta.

   ^12El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mîna lui va fi împotriva
   tuturor oamenilor, şi mîna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va
   locui în faţa tuturor fraţilor lui.``

   ^13Ea a numit Numele Domnului care -i vorbise: ,,Tu eşti Dumnezeu care mă
   vede!`` Căci a zis ea: ,,Cu adevărat, am văzut aici spatele Celuice m'a
   văzut!``

   ^14De aceea fîntîna aceea s'a numit ,,Fîntîna Celui viu care mă vede``; ea
   este între Cades şi Bared.

   ^15Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l -a
   născut Agar, numele Ismael.

   ^16Avram era de optzeci şi şase de ani, cînd i -a născut Agar pe Ismael.
     _________________________________________________________________

  Chapter 17

   ^1Cînd a fost Avram în vîrstă de nouăzeci şi nouă ani, Domnul i S'a aratat,
   şi i -a zis: ,,Eu sînt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea, şi
   fii fără prihană.

   ^2Voi face un legămînt între Mine şi tine, şi te voi înmulţi nespus de
   mult``.

   ^3Avram s'a aruncat cu faţa la pămînt; şi Dumnezeu i -a vorbit astfel:

   ^4,,Iată legămîntul Meu, pe care -l fac cu tine: vei fi tatăl multor
   neamuri.

   ^5Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl
   multor neamuri.

   ^6Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din
   tine vor ieşi împăraţi.

   ^7Voi pune legămîntul Meu între Mine şi tine şi sămînţa ta după tine din
   neam în neam; acesta va fi un legămînt vecinic, în puterea căruia, Eu voi fi
   Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.

   ^8Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca
   străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpînire vecinică; şi
   Eu voi fi Dumnezeul lor.``

   ^9Dumnezeu a zis lui Avraam: ,,Să păzeşti legămîntul Meu, tu şi sămînţa ta
   după tine, din neam în neam.

   ^10Acesta este legămîntul Meu pe care să -l păziţi între Mine şi voi, şi
   sămînţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie
   tăiat împrejur.

   ^11Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru: şi acesta să fie
   semnul legămîntului dintre Mine şi voi.

   ^12La vîrsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie
   tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este
   cumpărat cu bani dela vreun străin, care nu face parte din neamul tău.

   ^13Va trebui tăiat împrejur atît robul născut în casă cît şi cel cumpărat cu
   bani; şi astfel legămîntul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un
   legămînt vecinic.

   ^14Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui,
   să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legămîntul Meu.``

   ^15Dumnezeu a zis lui Avraam: ,,Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai;
   ci numele ei să fie Sara.

   ^16Eu o voi binecuvînta, şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvînta,
   şi ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi
   din ea.``

   ^17Avraam s'a aruncat cu faţa la pămînt şi a rîs, căci a zis în inima lui:
   ,,Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai
   nască oare Sara la nouăzeci de ani?``

   ^18Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: ,,Să trăiască Ismael înaintea Ta!``

   ^19Dumnezeu a zis: ,,Cu adevărat, nevastă-ta Sara îţi va naşte un fiu; şi -i
   vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legămîntul Meu cu el, ca un legămînt
   vecinic pentru sămînţa lui după el.

   ^20Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvînta, îl
   voi face să crească, şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi
   va naşte, şi voi face din el un neam mare.

   ^21Dar legămîntul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi -l va naşte Sara
   la anul pe vremea aceasta.``

   ^22Cînd a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S'a înălţat dela Avraam.

   ^23Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi ceice se născuseră în casa lui,
   şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească
   dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le -a tăiat împrejur carnea
   prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca, pe care i -o dăduse Dumnezeu.

   ^24Avraam era în vîrstă de nouăzeci şi nouă de ani, cînd a fost tăiat
   împrejur în carnea prepuţului său.

   ^25Fiul său Ismael era în vîrstă de treisprezece ani, cînd a fost tăiat
   împrejur în carnea prepuţului său.

   ^26Avraam şi fiul său Ismael au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea.

   ^27Şi toţi oamenii din casa lui: robi născuţi în casa lui, sau cumpăraţi cu
   bani dela străini, au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.
     _________________________________________________________________

  Chapter 18

   ^1Domnul i S'a arătat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam şedea la uşa
   cortului, în timpul zădufului zilei.

   ^2Avraam a ridicat ochii, şi s'a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în
   picioare lîngă el. Cînd i -a văzut, a alergat înaintea lor, dela uşa
   cortului, şi s'a plecat pînă la pămînt.

   ^3Apoi a zis: ,,Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece,
   rogu-Te, pe lîngă robul Tău.

   ^4Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi
   odihniţi-vă subt copacul acesta.

   ^5Am să mă duc să iau o bucată de pîne, ca să prindeţi la inimă, şi după
   aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lîngă robul
   vostru.`` ,,Fă cum ai zis``, i-au răspuns ei.

   ^6Avraam s'a dus repede în cort la Sara, şi a zis: ,,Ia repede, trei măsuri
   de făină albă, frămîntă, şi fă turte.``

   ^7Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tînăr şi bun, şi l -a dat
   unei slugi să -l gătească în grabă.

   ^8Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care -l gătise, şi l -a
   pus înaintea lor. El însuş a stătut lîngă ei, sub copac, şi le -a slujit
   pănă ce au mîncat.

   ^9Atunci ei i-au zis: ,,Unde este nevastă-ta Sara?`` ,,Uite -o în cort,`` a
   răspuns el.

   ^10Unul dintre ei a zis: ,,La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce
   negreşit la tine; şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.`` Sara
   asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.

   ^11Avraam şi Sara erau bătrîni, înaintaţi în vîrstă; şi Sarei nu -i mai
   venea rînduiala femeilor.

   ^12Sara a rîs în sine, zicînd: ,,Acum, cînd am îmbătrînit, să mai am pofte?
   Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrîn.``

   ^13Domnul a zis lui Avraam: ,,Pentru ce a rîs Sara, zicînd: ,Cu adevărat să
   mai pot avea copil eu, care sînt bătrînă?`

   ^14Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi
   întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.``

   ^15Sara a tăgăduit, şi a zis: ,,N'am rîs.`` Căci i -a fost frică. Dar El a
   zis: ,,Ba da, ai rîs.``

   ^16Bărbaţii aceia s'au sculat să plece, şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam
   a plecat cu ei, să -i petreacă.

   ^17Atunci Domnul a zis: ,,Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?...

   ^18Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi
   binecuvîntate toate neamurile pămîntului.

   ^19Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui
   după el să ţină Calea Domnului, făcînd ce este drept şi bine, pentruca
   astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i -a făgăduit``...

   ^20Şi Domnul a zis: ,,Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s'a mărit, şi
   păcatul lor într'adevăr este nespus de greu.

   ^21Deaceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după
   zvonul venit pînă la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.``

   ^22Bărbaţii aceia s'au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea
   tot înaintea Domnului.

   ^23Avraam s'a apropiat, şi a zis: ,,Vei nimici Tu oare şi pe cel bun
   împreună cu cel rău?``

   ^24Poate că în mijlocul cetăţii sînt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici
   oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de
   oameni buni, cari sînt în mijlocul ei?

   ^25Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi
   soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă
   tot pămîntul nu va face oare dreptate?``

   ^26Şi Domnul a zis: ,,Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în
   mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.``

   ^27Avraam a luat din nou cuvîntul, şi a zis: ,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc
   Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă.

   ^28Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei
   nimici Tu oare toată cetatea?`` Şi Domnul a zis: ,,N'o voi nimici, dacă voi
   găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.``

   ^29Avraam I -a vorbit mai departe, şi a zis: ,,Poate că se vor găsi în ea
   numai patruzeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis: ,,N'o voi nimici pentru
   cei patruzeci.``

   ^30Avraam a zis: ,,Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se
   vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis: ,,N'o voi
   nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.``

   ^31Avraam a zis: ,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor
   găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis: ,,N'o voi
   nimici, pentru cei douăzeci.``

   ^32Avraam a zis: ,,Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data
   aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.`` Şi Domnul a
   zis: ,,N'o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.``

   ^33După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s'a
   întors la locuinţa lui. Cei doi îngeri la Sodoma.
     _________________________________________________________________

  Chapter 19

   ^1Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei.
   Cînd i -a văzut Lot, s'a sculat, le -a ieşit înainte, şi s'a plecat pînă la
   pămînt.

   ^2Apoi a zis: ,,Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să
   rămîneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mîne vă veţi scula de
   dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum.`` ,,Nu``, au răspuns ei, ,,ci vom
   petrece noaptea în uliţă``.

   ^3Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit şi au intrat în casa lui. Le -a
   pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mîncat.

   ^4Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma,
   tineri şi bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate
   colţurile.

   ^5Au chemat pe Lot, şi i-au zis: ,,Unde sînt oamenii cari au intrat la tine
   în noaptea aceasta? Scoate -i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.``

   ^6Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el,

   ^7şi a zis: ,,Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!

   ^8Iată că am două fete cari nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le
   veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au
   venit supt umbra acoperişului casei mele.``

   ^9Ei au strigat: ,,Pleacă!`` Şi au zis: ,,Omul acesta a venit să locuiască
   aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi
   facem mai rău decît lor.`` Şi împingînd pe Lot cu sila, s'au apropiat să
   spargă uşa.

   ^10Dar bărbaţii aceia au întins mîna, au tras pe Lot înlăuntru la ei în
   casă, şi au încuiat uşa.

   ^11Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, dela cel mai
   mic pînă la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

   ^12Bărbaţii aceia au zis lui Lot: ,,Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi
   fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate -i din locul acesta.

   ^13Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plîngere
   înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne -a trimes Domnul,
   ca să -l nimicim.``

   ^14Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui:
   ,,Sculaţi-vă,`` a zis el, ,,ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să
   nimicească cetatea.`` Dar ginerii lui credeau că glumeşte.

   ^15Cînd s'a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: ,,Scoală-te,
   ia-ţi nevasta şi cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri şi tu în
   nelegiuirea cetăţii.``

   ^16Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mînă, pe el, pe
   nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să -l cruţe; l-au
   scos, şi l-au lăsat afară din cetate.

   ^17După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: ,,Scapă-ţi viaţa; să nu te
   uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Cîmpie: scapă la munte, ca
   să nu pieri.``

   ^18Lot le -a zis: ,,O! nu, Doamne!

   ^19Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă
   de mine, păstrîndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă
   atingă prăpădul, şi voi peri.

   ^20Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, şi este
   mică. O! de aş putea să fug acolo,... este aşa de mică... şi să scap cu
   viaţa!``

   ^21Şi El i -a zis: ,,Iată că-ţi fac şi hatîrul acesta, şi nu voi nimici
   cetatea de care vorbeşti.

   ^22Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic pînă nu vei ajunge
   acolo.`` Pentru aceea s'a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.

   ^23Răsărea soarele pe pămînt, cînd a intrat Lot în Ţoar.

   ^24Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi
   foc dela Domnul din cer.

   ^25A nimicit cu desăvîrşire cetăţile acelea, toată Cîmpia şi pe toţi
   locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pămînt.

   ^26Nevasta lui Lot s'a uitat înapoi, şi s'a prefăcut într'un stîlp de sare.

   ^27Avraam s'a sculat a doua zi dis de dimineaţă, şi s'a dus la locul unde
   stătuse înaintea Domnului.

   ^28Şi -a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Cîmpia; şi
   iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor.

   ^29Cînd a nimicit Dumnezeu cetăţile Cîmpiei, Şi -a adus aminte de Avraam; şi
   a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie
   cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

   ^30Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci
   s'a temut să rămînă în Ţoar. A locuit într'o peşteră, cu cele două fete ale
   lui.

   ^31Cea mai mare a zis celei mai tinere: ,,Tatăl nostru este bătrîn; şi nu
   mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul
   tuturor ţărilor.

   ^32Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să
   ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.``

   ^33Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare
   s'a dus şi s'a culcat cu tatăl ei. El n'a băgat de seamă nici cînd s'a
   culcat ea, nici cînd s'a sculat.

   ^34A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: ,,Iată, eu m'am culcat în
   noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să -i dăm să bea vin şi în noaptea
   aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin
   tatăl nostru.``

   ^35Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai
   tînără s'a dus şi s'a culcat cu el. El n'a băgat de seamă nici cînd s'a
   culcat ea, nici cînd s'a sculat.

   ^36Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.

   ^37Cea mai mare a născut un fiu, căruia i -a pus numele Moab; el este tatăl
   Moabiţilor din ziua de azi.

   ^38Cea mai tînără a născut şi ea un fiu, căruia i -a pus numele Ben-Ammi: el
   este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.
     _________________________________________________________________

  Chapter 20

   ^1Avraam a plecat de acolo în ţara de meazăzi, s'a aşezat între Cades şi
   Şur, şi a locuit ca străin în Gherar.

   ^2Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: ,,Este sora-mea!`` S'a temut să
   spună că este nevastă-sa, ca să nu -l omoare oamenii din cetate din pricina
   ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimes şi a luat pe Sara.

   ^3Atunci Dumnezeu S'a arătat noaptea în vis lui Abimelec, şi i -a zis:
   ,,Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat -o, căci este nevasta
   unui bărbat.``

   ^4Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: ,,Doamne, vei omorî Tu
   oare chiar şi un neam nevinovat?

   ^5Nu mi -a spus el că este soră-sa? Şi n'a zis ea însăş că el este
   frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mîni nevinovate.``

   ^6Dumnezeu i -a zis în vis: ,,Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată:
   deaceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n'am
   îngăduit să te atingi de ea.

   ^7Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este prooroc, se va ruga pentru
   tine, şi vei trăi. Dar, dacă n'o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit,
   tu şi tot ce -i al tău.``

   ^8Abimelec s'a sculat disdedimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi, şi le
   -a spus tot ce se întîmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare
   spaimă.

   ^9Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i -a zis: ,,Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am
   păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia
   mea un păcat atît de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri cari nu trebuiau
   nicidecum făcute.``

   ^10Şi Abimelec a zis lui Avraam: ,,Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?``

   ^11Avraam a răspuns: ,,Îmi ziceam că, fără îndoială, nu -i nici o frică de
   Dumnezeu în ţara aceasta, şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

   ^12Dealtfel este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu
   -i fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie nevastă.

   ^13Cînd m'a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis Sarei: ,Iată hatîrul
   pe care ai să mi -l faci: în toate locurile unde vom merge, spune despre
   mine că sînt fratele tău.``

   ^14Abimelec a luat oi şi boi, robi şi roabe, şi le -a dat lui Avraam; şi i
   -a dat înapoi şi pe Sara, nevastă-sa.

   ^15Abimelec a zis: ,,Iată, ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va
   plăcea.``

   ^16Şi Sarei i -a zis: ,,Iată, dau fratelui tău o mie de arginţi; aceasta
   să-ţi fie o dovadă de cinste, faţă de toţi cei ce sînt cu tine, aşa că
   înaintea tuturor vei fi fără vină.``

   ^17Avraam s'a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşat pe Abimelec, pe
   nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.

   ^18Fiindcă Domnul încuiase pîntecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec,
   din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.
     _________________________________________________________________

  Chapter 21

   ^1Domnul Şi -a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit
   faţă de Sara ce făgăduise.

   ^2Sara a rămas însărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătrîneţă, la
   vremea hotărîtă, despre care -i vorbise Dumnezeu.

   ^3Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i -l născuse Sara, numele
   Isaac.

   ^4Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vîrsta de opt zile, cum îi
   poruncise Dumnezeu.

   ^5Avraam era în vîrstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.

   ^6Şi Sara a zis: ,,Dumnezeu m'a făcut de rîs: oricine va auzi, va rîde de
   mine.``

   ^7Şi a adăugat: ,,Cine s'ar fi gîndit să spună lui Avraam că Sara va da
   ţîţă la copii? Şi totuş i-am născut un fiu la bătrîneţă!``

   ^8Copilul s'a făcut mare, şi a fost înţercat. Avraam a făcut un ospăţ mare
   în ziua cînd a fost înţercat Isaac.

   ^9Sara a văzut rîzînd pe fiul pe care -l născuse lui Avraam Egipteanca Agar.

   ^10Şi a zis lui Avraam: ,,Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci
   fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.``

   ^11Cuvintele acestea n'au plăcut de loc lui Avraam, din pricina fiului său.

   ^12Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: ,,Să nu te mîhneşti de cuvintele acestea,
   din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere;
   căci numai din Isaac va ieşi o sămînţă, care va purta cu adevărat numele
   tău.

   ^13Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămînţa ta.``

   ^14A doua zi, Avraam s'a sculat de dimineaţă; a luat pîne şi un burduf cu
   apă, pe care l -a dat Agarei şi i l -a pus pe umăr; i -a dat şi copilul, şi
   i -a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.

   ^15Cînd s'a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul subt un tufiş,

   ^16şi s -a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o
   aruncătură de arc; căci zicea ea: ,,Să nu văd moartea copilului!`` A şezut
   dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul, şi a început să plîngă.

   ^17Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din
   cer pe Agar, şi i -a zis: ,,Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a
   auzit glasul copilului în locul unde este.

   ^18Scoală-te, ia copilul şi ţine -l de mînă; căci voi face din el un neam
   mare.``

   ^19Şi Dumnezeu i -a deschis ochii, şi ea a văzut un izvor de apă; s'a dus de
   a umplut burduful cu apă, şi a dat copilului să bea.

   ^20Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie, şi a
   ajuns vînător cu arcul.

   ^21A locuit în pustiul Paran, şi mamă-sa i -a luat o nevastă din ţara
   Egiptului.

   ^22În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a
   vorbit astfel lui Avraam: ,,Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.

   ^23Jură-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela nici
   odată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea
   faţă de mine şi faţă de ţara, în care locuieşti ca străin, aceeaş
   bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.``

   ^24Avraam a zis: ,,Jur!``

   ^25Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fîntînă de apă, pe care
   puseseră mîna cu sila robii lui Abimelec.

   ^26Abimelec a răspuns: ,,Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu
   mi-ai dat de ştire, şi nici eu nu aflu decît azi.``

   ^27Şi Avraam a luat oi şi boi, pe cari i -a dat lui Abimelec; şi au făcut
   legămînt amîndoi.

   ^28Avraam a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.

   ^29Şi Abimelec a zis lui Avraam: ,,Ce sînt aceste şapte mieluşele, pe cari
   le-ai pus deoparte?``

   ^30El a răspuns: ,,Trebuie să primeşti din mîna mea aceste şapte mieluşele,
   pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fîntîna aceasta.``

   ^31Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba; căci acolo şi-au jurat ei
   credinţă unul altuia.

   ^32Astfel au făcut ei legămînt la Beer Şeba. După aceea, Abimelec s'a sculat
   împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s'au întors în ţara
   Filistenilor.

   ^33Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele
   Domnului, Dumnezeului celui vecinic.

   ^34Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara Filistenilor.
     _________________________________________________________________

  Chapter 22

   ^1După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, şi i -a zis:
   ,,Avraame!`` ,,Iată-mă``, a răspuns el.

   ^2Dumnezeu i -a zis: ,,Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care -l
   iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu -l ardere de tot acolo, pe un
   munte pe care ţi -l voi spune.``

   ^3Avraam s'a sculat dis de dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el
   două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a
   pornit spre locul, pe care i -l spusese Dumnezeu.

   ^4A treia zi, Avraam a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe.

   ^5Şi Avraam a zis slugilor sale: ,,Rămîneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul,
   ne vom duce pînă colo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.``

   ^6Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le -a pus în spinarea fiului
   său Isaac, şi a luat în mînă focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amîndoi
   împreună.

   ^7Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: ,,Tată!`` ,,Ce este,
   fiule?`` i -a răspuns el. Isaac a zis din nou: ,,Iată focul şi lemnele; dar
   unde este mielul pentru arderea de tot?``

   ^8,,Fiule``, a răspuns Avraam, ,,Dumnezeu însuş va purta grijă de mielul
   pentru arderea de tot.`` Şi au mers amîndoi împreună înainte.

   ^9Cînd au ajuns la locul pe care i -l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo
   un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l -a pus
   pe altar, deasupra lemnelor.

   ^10Apoi Avraam a întins mîna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.

   ^11Atunci Îngerul Domnului l -a strigat din ceruri, şi a zis: ,,Avraame!
   Avraame!`` ,,Iată-mă!`` a răspuns el.

   ^12Îngerul a zis: ,,Să nu pui mîna pe băiat, şi să nu -i faci nimic; căci
   ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n'ai cruţat pe fiul tău, pe
   singurul tău fiu, pentru Mine.``

   ^13Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu
   coarnele într'un tufiş; şi Avraam s'a dus de a luat berbecele, şi l -a adus
   ca ardere de tot în locul fiului său.

   ^14Avraam a pus locului aceluia numele: ,,Domnul va purta de grijă. Deaceea
   se zice şi azi: ,,La muntele unde Domnul va purta de grijă1.``

   ^15Ingerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam,

   ^16şi a zis: ,,Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentrucă ai făcut lucrul
   acesta, şi n'ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

   ^17te voi binecuvînta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămînţa, şi
   anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămînţa ta va
   stăpîni cetăţile vrăjmaşilor ei.

   ^18Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta, pentrucă
   ai ascultat de porunca Mea!``

   ^19Avraam s -a întors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat împreună
   la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.

   ^20După aceste lucruri, i s'a spus lui Avraam: ,,Iată, Milca a născut şi ea
   copii fratelui tău Nahor,

   ^21şi anume pe Uţ, întîiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel,
   tatăl lui Aram,

   ^22pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.

   ^23Betuel a născut pe Rebeca. Aceştia sînt cei opt fii, pe cari i -a născut
   Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.

   ^24Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea, pe Tebah, Gaham, Tahaş şi
   Maaca.
     _________________________________________________________________

  Chapter 23

   ^1Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sînt anii
   vieţii Sarei.

   ^2Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în ţara Canaan; şi Avraam a
   venit să jălească pe Sara şi s'o plîngă.

   ^3Avraam s'a sculat apoi dinaintea moartei sale, şi a vorbit astfel fiilor
   lui Het:

   ^4,,Eu sînt străin şi venetic printre voi, daţi-mi un ogor, ca loc de
   îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s'o ridic dinaintea mea.``

   ^5Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam:

   ^6,,Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul
   nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul
   din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormîntul lui.``

   ^7Avraam s'a sculat şi s'a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului
   ţării, adică înaintea fiilor lui Het.

   ^8Şi le -a vorbit astfel: ,,Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s'o
   iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă, şi rugaţi pentru mine pe Efron,
   fiul lui Ţohar,

   ^9să-mi dea peştera Macpela, care -i a lui, şi care este chiar la marginea
   ogorului lui; să mi -o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept
   loc pentru îngropare în mijlocul vostru.``

   ^10Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a
   răspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce
   treceau pe poarta cetăţii:

   ^11,,Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi
   peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu: şi
   îngroapă-ţi moarta.``

   ^12Avraam s'a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării.

   ^13Şi a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului ţării: ,,Ascultă-mă, te
   rog! Îţi dau preţul ogorului: primeşte -l dela mine; şi-mi voi îngropa
   moarta în el.``

   ^14Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam:

   ^15,,Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pămînt de patru sute de sicli de
   argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!``

   ^16Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cîntărit lui Efron preţul
   cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli
   de argint, cari mergeau la orice negustor.

   ^17Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi
   peştera din el, şi toţi copacii cari se aflau în ogor şi în toate hotarele
   lui dejur împrejur,

   ^18au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi
   a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.

   ^19După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peştera din ogorul
   Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan.

   ^20Ogorul şi peştera din el au fost întărite astfel lui Avraam ca ogor
   pentru înmormîntare, de către fiii lui Het.
     _________________________________________________________________

  Chapter 24

   ^1Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă; şi Domnul binecuvîntase pe Avraam
   în orice lucru.

   ^2Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul
   tuturor averilor lui: ,,Pune-ţi te rog, mîna subt coapsa mea;

   ^3şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul
   pămîntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în
   mijlocul cărora locuiesc,

   ^4ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu
   Isaac.``

   ^5Robul i -a răspuns: ,,Poate că femeia n'are să vrea să mă urmeze în ţara
   aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?``

   ^6Avraam i -a zis: ,,Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!

   ^7Domnul, Dumnezeul cerului, care m'a scos din casa tatălui meu şi din
   patria mea, care mi -a vorbit şi mi -a jurat, zicînd: ,,Seminţei tale voi da
   ţara aceasta,`` va trimete pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o
   nevastă fiului meu.

   ^8Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta,
   pe care te pun să -l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul
   meu.``

   ^9Robul şi -a pus mîna subt coapsa stăpînului său Avraam, şi i -a jurat că
   are să păzească aceste lucruri.

   ^10Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, şi a plecat,
   avînd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S'a sculat, şi a
   plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.

   ^11A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o
   fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă.

   ^12Şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi
   izbîndă astăzi, şi îndură-Te de stăpînul meu Avraam.

   ^13Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate
   vin să scoată apă.

   ^14Fă ca fata căreia îi voi zice: ,,Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau,``
   şi care va răspunde: ,,Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale,`` să fie
   aceea, pe care ai rînduit -o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi
   cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpînul meu.``

   ^15Nu sfîrşise el încă de vorbit, şi -a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca,
   fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

   ^16Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n'avusese
   legături cu ea. Ea s'a pogorît la izvor, şi -a umplut vadra şi s'a suit
   iarăş.

   ^17Robul a alergat înaintea ei, şi a zis: ,,Dă-mi, te rog, să beau puţină
   apă din vadra ta.``

   ^18,,Bea, domnul meu,`` a răspuns ea. Şi s'a grăbit de a plecat vadra pe
   mînă, şi i -a dat să bea.

   ^19După ce i -a dat şi a băut de s'a săturat, a zis: ,,Am să scot apă şi
   pentru cămilele tale, pînă vor bea şi se vor sătura.``

   ^20A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, şi a alergat iarăş la fîntînă ca
   să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.

   ^21Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a
   făcut să -i izbutească sau nu călătoria.

   ^22Cînd s'au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de
   greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de
   aur.

   ^23Şi a zis: ,,A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în
   casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?``

   ^24Ea a răspuns: ,,Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.``

   ^25Şi i -a zis mai departe: ,,Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc
   de găzduit peste noapte.``

   ^26Atunci omul a plecat capul, şi s'a aruncat cu faţa la pămînt înaintea
   Domnului,

   ^27zicînd: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam,
   care n'a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! Domnul
   m'a îndreptat în casa fraţilor stăpînului meu.``

   ^28Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.

   ^29Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul
   acela, la izvor.

   ^30Văzuse veriga şi brăţările în mînile sorei sale, şi auzise pe soru-sa
   Rebeca spunînd: ,,Aşa mi -a vorbit omul acela.`` A venit dar la omul acela,
   care stătea lîngă cămile la izvor,

   ^31şi a zis: ,,Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am
   pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile.``

   ^32Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi
   nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi
   ale oamenilor cari erau cu el.

   ^33Apoi, i -a dat să mănînce. Dar el a zis: ,,Nu mănînc pînă nu voi spune ce
   am de spus.`` ,,Vorbeşte!`` a zis Laban.

   ^34Atunci el a zis: ,,Eu sînt robul lui Avraam.

   ^35Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare
   propăşire. I -a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi
   măgari.

   ^36Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneţă, un fiu stăpînului
   meu; şi lui i -a dat el tot ce are.

   ^37Stăpînul meu m'a pus să jur, şi a zis: ,,Să nu iei fiului meu o nevastă
   dintre fetele Cananiţilor, în ţara cărora locuiesc;

   ^38ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca deacolo să iei
   nevastă fiului meu.``

   ^39Eu am zis stăpînului meu: ,,Poatecă femeia n'are să vrea să mă urmeze.``

   ^40Şi el mi -a răspuns: ,,Domnul, înaintea căruia umblu, va trimete pe
   Îngerul Său cu tine, şi-ţi va da izbîndă în călătorie, şi vei lua fiului meu
   o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.

   ^41Vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi -l faci, dacă te vei duce la
   rudele mele; şi dacă nu ţi -o vor da, vei fi deslegat de jurămîntul pe care
   mi -l faci.``

   ^42Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: ,,Doamne, Dumnezeul stăpînului meu
   Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,

   ^43iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi
   căreia îi voi zice: ,,Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta,``

   ^44şi care îmi va răspunde: ,,Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor
   tale,`` fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit -o Domnul pentru fiul
   stăpînului meu!``

   ^45Înainte de a sfîrşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu
   vadra pe umăr, s'a coborît la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: ,,Dă-mi să
   beau, te rog.``

   ^46Ea s'a grăbit, şi -a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: ,,Bea, şi
   voi da de băut şi cămilelor tale.`` Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor
   mele.

   ^47Eu am întrebat -o, şi am zis: ,,A cui fată eşti?`` Ea a răspuns: ,,Sînt
   fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.`` I-am pus veriga în nas, şi
   brăţările la mîni.

   ^48Apoi am plecat capul, m'am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului,
   şi am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m'a
   călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu
   pentru fiul lui.

   ^49Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpînul
   meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăş, ca să mă îndrept la dreapta sau
   la stînga.``

   ^50Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: ,,Dela Domnul vine lucrul acesta;
   noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.

   ^51Iată, Rebeca este înaintea ta; ia -o şi du-te, ca să fie nevasta fiului
   stăpînului tău, cum a spus Domnul.``

   ^52Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s'a aruncat cu faţa la
   pămînt înaintea Domnului.

   ^53Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe cari
   le -a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei
   sale.

   ^54După aceea, au mîncat şi au băut, el şi oamenii cari erau împreună cu el
   şi s'au culcat. Dimineaţa cînd s'au sculat, robul a zis: ,,Lăsaţi-mă să mă
   întorc la stăpînul meu.``

   ^55Fratele şi mama fetei au zis: ,,Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi,
   măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.``

   ^56El le -a răspuns: ,,Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi -a dat izbîndă în
   călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpînul meu.``

   ^57Atunci ei au răspuns: ,,Să chemăm pe fată, şi s'o întrebăm.``

   ^58Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: ,,Vrei să te duci cu omul acesta?``
   ,,Da, vreau,`` a răspuns ea.

   ^59Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam
   şi cu oamenii lui.

   ^60Au binecuvîntat pe Rebeca, şi i-au zis: ,,O, sora noastră, să ajungi mama
   a mii de zeci de mii, şi sămînţa ta să stăpînească cetăţile vrăjmaşilor
   săi!``

   ^61Rebeca s'a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, şi
   au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat.

   ^62Isaac se întorsese dela fîntîna ,,Lahai-Roi,`` căci locuia în ţara de
   meazăzi.

   ^63Într'o seară, cînd Isaac ieşise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat
   ochii, şi s'a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.

   ^64Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s'a dat jos de pe
   cămilă.

   ^65Şi a zis robului: ,,Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe
   cîmp?`` Robul a răspuns: ,,Este stăpînul meu!`` Atunci ea şi -a luat
   măhrama, şi s'a acoperit.

   ^66Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le făcuse.

   ^67Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a
   fost nevasta lui, şi el a iubit -o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru
   pierderea mamei sale.
     _________________________________________________________________

  Chapter 25

   ^1Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura.

   ^2Ea i -a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi
   Şuah.

   ^3Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Aşurimii,
   Letuşimii şi Leumimii. -

   ^4Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia
   sînt fiii Cheturei.

   ^5Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.

   ^6Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe cînd era încă în viaţă, i
   -a îndepărtat de lîngă fiul său Isaac înspre răsărit, în ţara Răsăritului.

   ^7Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci
   de ani.

   ^8Avraam şi -a dat duhul, şi a murit, după o bătrîneţă fericită, înaintat în
   vîrstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat la poporul său.

   ^9Isaac şi Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui
   Efron, fiul lui Ţohar, Hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre.

   ^10Acesta este ogorul, pe care -l cumpărase Avraam dela fiii lui Het. Acolo
   au fost îngropaţi Avraam şi nevastă-sa Sara.

   ^11După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvîntat pe fiul său Isaac. El
   locuia lîngă fîntîna ,,Lahai-Roi.``

   ^12Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care -l născuse lui
   Avraam Egipteanca Agar, roaba Sarei.

   ^13Iată numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor:
   Nebaiot, întîiul născut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam,

   ^14Mişma, Duma, Masa;

   ^15Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.

   ^16Aceştia sînt fiii lui Ismael; acestea sînt numele lor, după satele şi
   taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, după neamurile lor.

   ^17Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi -a
   dat duhul, şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său.

   ^18Fiii lui au locuit dela Havila pînă la Şur, care este în faţa Egiptului,
   cum mergi spre Asiria. El s'a aşezat în faţa tuturor fraţilor lui.

   ^19Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac.

   ^20Isaac era în vîrstă de patruzeci de ani, cînd a luat de nevastă pe
   Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram, şi sora lui Laban, Arameul.

   ^21Isaac s'a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; şi Domnul l
   -a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată.

   ^22Copiii se băteau în pîntecele ei; şi ea a zis: ,,Dacă -i aşa, pentru ce
   mai sînt însărcinată?`` S'a dus să întrebe pe Domnul.

   ^23Şi Domnul i -a zis: ,,Două neamuri sînt în pîntecele tău, Şi două noroade
   se vor despărţi la ieşirea din pîntecele tău. Unul din noroadele acestea va
   fi mai tare decît celalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.``

   ^24S'au împlinit zilele cînd avea să nască; şi iată că în pîntecele ei erau
   doi gemeni.

   ^25Cel dintîi a ieşit roş de tot: ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus
   numele Esau.

   ^26Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mîna de călcîi pe Esau; şi
   deaceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vîrstă de şasezeci de ani, cînd
   s'au născut ei.

   ^27Băieţii aceştia s'au făcut mari. Esau a ajuns un vînător îndemînatic, un
   om care îşi petrecea vremea mai mult pe cîmp; dar Iacov era un om liniştit,
   care stătea acasă în corturi.

   ^28Isaac iubea pe Esau, pentrucă mînca din vînatul lui; Rebeca însă iubea
   mai mult pe Iacov.

   ^29Odată, pe cînd ferbea Iacov o ciorbă, Esau s'a întors dela cîmp, rupt de
   oboseală.

   ^30Şi Esau a zis lui Iacov: ,,Dă-mi, te rog, să mănînc din ciorba aceasta
   roşiatică, fiindcă sînt rupt de oboseală.`` Pentru aceea s'a dat lui Esau
   numele Edom.

   ^31Iacov a zis: ,,Vinde-mi azi dreptul tău de întîi născut!``

   ^32Esau a răspuns: ,,Iată-mă, sînt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul
   acesta de întîi născut?``

   ^33Şi Iacov a zis: ,,Jură-mi întîi.`` Esau i -a jurat, şi astfel şi -a
   vîndut dreptul de întîi născut lui Iacov.

   ^34Atunci Iacov a dat lui Esau pîne şi ciorbă de linte. El a mîncat şi a
   băut; apoi s'a sculat şi a plecat. Astfel şi -a nesocotit Esau dreptul de
   întîi născut.
     _________________________________________________________________

  Chapter 26

   ^1În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintîi, care fusese pe vremea
   lui Avraam. Isaac s'a dus la Abimelec, împăratul Filistenilor, la Gherar.

   ^2Domnul i S'a arătat, şi i -a zis: ,,Nu te pogorî în Egipt! Rămîi în ţara
   în care îţi voi spune.

   ^3Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine, şi te voi
   binecuvînta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei
   tale, şi voi ţinea jurămîntul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam.``

   ^4Îţi voi înmulţi sămînţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate
   ţinuturile acestea; şi toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în
   sămînţa ta, ca răsplată

   ^5pentrucă Avraam a ascultat de porunca Mea, şi a păzit ce i-am cerut, a
   păzit poruncile Mele, orînduirile Mele, şi legile Mele.``

   ^6Astfel Isaac a rămas la Gherar.

   ^7Cînd îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta
   lui, el zicea: ,,Este sora mea.`` Căci îi era frică să spună că este
   nevastă-sa, ca să nu -l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era
   frumoasă la chip.

   ^8Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s'a întîmplat că Abimelec, împăratul
   Filistenilor, uitîndu-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucîndu-se cu
   nevastă-sa Rebeca.

   ^9Abimelec a trimes să cheme pe Isaac, şi i -a zis: ,,Nu mai încape
   îndoială că e nevastă-ta. Cum ai putut zice: ,,E soru-mea?`` Isaac i -a
   răspuns: ,,Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.``

   ^10Şi Abimelec a zis: ,,Ce ne-ai făcut? Ce uşor s'ar fi putut ca vreunul din
   norod să se culce cu nevastă-ta, şi ne-ai fi făcut vinovaţi.``

   ^11Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: ,,Cine se va
   atinge de omul acesta sau de nevasta lui, va fi omorît.``

   ^12Isaac a făcut sămănături în ţara aceea, şi a strîns rod însutit în anul
   acela; căci Domnul l -a binecuvîntat.

   ^13Astfel omul acesta s'a îmbogăţit, şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce
   mai mult, pînă ce a ajuns foarte bogat.

   ^14Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un mare număr de robi: de aceea
   Filistenii îl pismuiau.

   ^15Toate fîntînile, pe cari le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui
   său Avraam, Filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărînă.

   ^16Şi Abimelec a zis lui Isaac: ,,Pleacă dela noi, căci ai ajuns mult mai
   puternic decît noi.``

   ^17Isaac a plecat de acolo şi a tăbărît în valea Gherar, unde s'a aşezat cu
   locuinţa.

   ^18Isaac a săpat din nou fîntînile de apă, pe cari le săpaseră robii tatălui
   său Avraam, şi pe cari le astupaseră Filistenii, după moartea lui Avraam; şi
   le -a pus iarăş aceleaşi nume, pe cari le pusese tatăl său.

   ^19Robii lui Isaac au mai săpat în vale, şi au dat acolo peste o fîntînă cu
   apă de izvor.

   ^20Păstorii din Gherar s'au certat însă cu păstorii lui Isaac, zicînd: ,,Apa
   este a noastră.`` Şi a pus fîntînii numele Esec, pentrucă se certaseră cu
   el.

   ^21Apoi au săpat o altă fîntînă, pentru care iar au făcut gîlceavă, de aceea
   a numit -o Sitna.

   ^22Pe urmă s'a mutat de acolo, şi a săpat o altă fîntînă, pentru care nu
   s'au mai certat; şi a numit -o Rehobot; ,,căci``, a zis el, ,,Domnul ne -a
   făcut loc larg, ca să ne putem întinde în ţară.``

   ^23De acolo s'a suit la Beer-Şeba.

   ^24Domnul i S'a arătat chiar în noaptea aceea, şi i -a zis: ,,Eu sînt
   Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sînt cu tine; te voi
   binecuvînta, şi îţi voi înmulţi sămînţa, din pricina robului Meu Avraam.``

   ^25Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, şi şi -a întins
   cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fîntînă.

   ^26Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său Ahuzat, şi cu Picol,
   căpetenia oştirii lui.

   ^27Isaac le -a zis: ,,Pentru ce veniţi la mine, voi cari mă urîţi şi m'aţi
   izgonit dela voi?``

   ^28Ei au răspuns: ,,Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem:
   ,,Să fie un jurămînt între noi, între noi şi tine, şi să facem un legămînt
   cu tine!

   ^29Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am
   atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine, şi te-am lăsat să pleci în pace.
   Tu acum eşti binecuvîntat de Domnul.``

   ^30Isaac le -a dat un ospăţ, şi au mîncat şi au băut.

   ^31S'au sculat dis de dimineaţă, şi s'au legat unul cu altul printr'un
   jurămînt. Isaac i -a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.

   ^32In aceeaş zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să -i vorbească de fîntîna
   pe care o săpau, şi i-au zis: ,,Am dat de apă!``

   ^33Şi el a numit -o Şiba. De aceea s'a pus cetăţii numele Beer-Şeba pînă în
   ziua de azi.

   ^34La vîrsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata
   Hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata Hetitului Elon.

   ^35Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.
     _________________________________________________________________

  Chapter 27

   ^1Isaac îmbătrînise, şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a
   chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i -a zis: ,,Fiule!`` ,,Iată-mă,``
   i -a răspuns el.

   ^2Isaac a zis: ,,Iacă am îmbătrînit, şi nu ştiu ziua morţii mele.

   ^3Acum dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la cîmp, şi adu-mi
   vînat.

   ^4Fă-mi o mîncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s'o mănînc, ca să te
   binecuvinteze sufletul meu înainte de a muri.``

   ^5Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s'a dus la
   cîmp, ca să prindă vînatul şi să -l aducă.

   ^6Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: ,,Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind
   astfel fratelui tău Esau:

   ^7,,Adu-mi vînat, şi fă-mi o mîncare ca să mănînc; şi te voi binecuvînta
   înaintea Domnului, înainte de moartea mea.``

   ^8Acum, fiule, ascultă sfatul meu, şi fă ce îţi poruncesc.

   ^9Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o
   mîncare gustoasă cum îi place;

   ^10tu ai s'o duci tatălui tău s'o mănînce, ca să te binecuvinteze înainte de
   moartea lui.``

   ^11Iacov a răspuns mamei sale: ,,Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu
   n'am păr deloc.

   ^12Poate că tatăl meu mă va pipăi, şi voi trece drept mincinos înaintea lui,
   şi, în loc de binecuvîntare, voi face să vină peste mine blestemul.``

   ^13Mamă-sa i -a zis: ,,Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă
   numai sfatul meu, şi du-te de adu-mi -i.``

   ^14Iacov s'a dus de i -a luat, şi i -a adus mamei sale, care a făcut o
   mîncare, cum îi plăcea tatălui său.

   ^15În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai
   mare, cari se găseau acasă, şi le -a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr.

   ^16I -a acoperit cu pielea iezilor mînile şi gîtul, care era fără păr.

   ^17Şi a dat în mîna fiului său Iacov mîncarea gustoasă şi pînea, pe cari le
   pregătise.

   ^18El a venit la tatăl său, şi a zis: ,,Tată!`` ,,Iată-mă``, a zis Isaac.
   ,,Cine eşti tu, fiule?``

   ^19Iacov a răspuns tatălui său: ,,Eu sînt Esau, fiul tău cel mai mare; am
   făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănîncă din vînatul meu,
   pentru ca să mă binecuvinteze sufletul tău!``

   ^20Isaac a zis fiului său: ,,Cum, l-ai şi găsit, fiule?`` Şi Iacov a
   răspuns: ,,Domnul, Dumnezeul tău, mi l -a scos înainte.``

   ^21Isaac a zis lui Iacov: ,,Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să ştiu
   dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau, sau nu.``

   ^22Iacov s'a apropiat de tatăl său Isaac, care l -a pipăit, şi a zis:
   ,,Glasul este glasul lui Iacov, dar mînile sînt mînile lui Esau.``

   ^23Nu l -a cunoscut, pentrucă mînile îi erau păroase, ca mînile fratelui său
   Esau; şi l -a binecuvîntat.

   ^24Isaac a zis: ,,Tu eşti deci fiul meu Esau?`` Şi Iacov a răspuns: ,,Eu
   sînt.``

   ^25Isaac a zis: ,,Adu-mi să mănînc din vînatul fiului meu, ca sufletul meu
   să te binecuvinteze.`` Iacov i -a adus, şi el a mîncat; i -a adus şi vin, şi
   a băut.

   ^26Atunci tatăl său Isaac i -a zis: ,,Apropie-te dar, şi sărută-mă, fiule.``

   ^27Iacov s'a apropiat, şi l -a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui;
   apoi l -a binecuvîntat, şi a zis: ,,Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul
   unui cîmp, pe care l -a binecuvîntat Domnul.

   ^28Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer, Şi grăsimea pămîntului, Grîu şi vin din
   belşug!

   ^29Să-ţi fie supuse noroade, Şi neamuri să se închine înaintea ta! Să fii
   stăpînul fraţilor tăi, Şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta!
   Blestemat să fie oricine te va blestema, Şi binecuvîntat să fie oricine te
   va binecuvînta.``

   ^30Isaac sfîrşise de binecuvîntat pe Iacov, şi abea plecase Iacov dela tatăl
   său Isaac, cînd fratele său Esau s'a întors dela vînătoare.

   ^31A făcut şi el o mîncare gustoasă, pe care a adus -o tatălui său. Şi a zis
   tatălui său: ,,Tată, scoală-te şi mănîncă din vînatul fiului tău, pentruca
   să mă binecuvinteze sufletul tău!``

   ^32Tatăl său Isaac i -a zis: ,,Cine eşti tu?`` Şi el a răspuns: ,,Eu sînt
   fiul tău cel mai mare, Esau.``

   ^33Isaac s'a spăimîntat foarte tare, şi a zis: ,,Cine este atunci cel ce a
   prins vînat, şi mi l -a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu,
   şi l-am binecuvîntat. Deaceea va rămînea binecuvîntat.

   ^34Cînd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete, pline de
   amărăciune, şi a zis tatălui său: ,,Binecuvintează-mă şi pe mine, tată!``

   ^35Isaac a zis: ,,Fratele tău a venit cu vicleşug, şi ţi -a luat
   binecuvîntarea.``

   ^36Esau a zis: ,,Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m'a înşelat de
   două ori. Mi -a luat dreptul de întîi născut, şi iată -l acum că a venit de
   mi -a luat şi binecuvîntarea!`` Şi a zis: ,,N-ai păstrat nici o
   binecuvîntare pentru mine?``

   ^37Isaac a răspuns, şi a zis lui Esau: ,,Iată, l-am făcut stăpîn peste tine,
   şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grîu şi vin
   din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?``

   ^38Esau a zis tatălui său: ,,N'ai decît această singură binecuvîntare, tată?
   Binecuvintează-mă şi pe mine, tată!`` Şi Esau a ridicat glasul şi a plîns.

   ^39Tatăl său Isaac a răspuns, şi i -a zis: ,,Iată! Locuinţa ta va fi
   lipsită de grăsimea pămîntului Şi de roua cerului, de sus.

   ^40Vei trăi din sabia ta, Şi vei sluji fratelui tău; Dar cînd te vei
   răscula, Vei scutura jugul lui de pe gîtul tău!``

   ^41Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvîntării, cu care -l
   binecuvîntase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: ,,Zilele de bocet pentru
   tatăl meu sînt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.``

   ^42Şi au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimes
   atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr, şi i -a zis: ,,Iată,
   fratele tău Esau vrea să se răsbune pe tine, omorîndu-te.

   ^43Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în
   Haran;

   ^44şi rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău,

   ^45pînă va trece dela tine urgia fratelui tău, şi va uita ce i-ai făcut.
   Atunci voi trimete să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi
   într'o zi?``

   ^46Rebeca a zis lui Isaac: ,,M'am scîrbit de viaţă, din pricina fetelor lui
   Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre
   fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?``
     _________________________________________________________________

  Chapter 28

   ^1Isaac a chemat pe Iacov, l -a binecuvîntat, şi i -a dat porunca aceasta:
   ,,Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.

   ^2Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi
   ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.

   ^3Dumnezeul cel atotputernic să te binecuvinteze, să te facă să creşti şi
   să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade!

   ^4Să-ţi dea binecuvîntarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să
   stăpîneşti ţara în care locuieşti ca străin, şi pe care a dat -o lui
   Avraam.``

   ^5Şi Isaac a trimes pe Iacov, care s'a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui
   Betuel, Arameul, fratele Rebecii, mama lui Iacov şi a lui Esau.

   ^6Esau a văzut că Isaac binecuvîntase pe Iacov, şi -l trimesese la
   Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvîntîndu -l, îi
   dăduse porunca aceasta: ,,Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.``

   ^7A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa, şi plecase la
   Padan-Aram.

   ^8Esau a înţeles astfel că fetele lui Canaan nu -i plăceau tatălui său
   Isaac.

   ^9Şi Esau s'a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lîngă nevestele pe
   cari le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui
   Nebaiot.

   ^10Iacov a plecat din Beer-Şeba, şi şi -a luat drumul spre Haran.

   ^11A ajuns într'un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A
   luat o piatră de acolo, a pus -o căpătîi, şi s'a culcat în locul acela.

   ^12Şi a visat o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer.
   Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea.

   ^13Şi Domnul stătea deasupra ei, şi zicea: ,,Eu sînt Domnul, Dumnezeul
   tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.`` Pămîntul pe care eşti culcat,
   ţi -l voi da ţie şi seminţei tale.

   ^14Sămînţa ta va fi ca pulberea pămîntului; te vei întinde la apus şi la
   răsărit, la mează-noapte şi la mează-zi; şi toate familiile pămîntului vor
   fi binecuvîntate în tine şi în sămînţa ta.

   ^15Iată, Eu sînt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te
   voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, pînă nu voi împlini
   ce-ţi spun.``

   ^16Iacov s'a trezit din somn, şi a zis: ,,Cu adevărat, Domnul este în locul
   acesta, şi eu n'am ştiut.``

   ^17I -a fost frică, şi a zis: ,,Cît de înfricoşat este locul acesta! Aici
   este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!``

   ^18Şi Iacov s'a sculat dis de dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese
   căpătîi, a pus -o ca stîlp de aducere aminte, şi a turnat untdelemn pe
   vîrful ei.

   ^19A dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte cetatea se chema
   Luz.

   ^20Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă
   va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîne să mănînc şi
   haine să mă îmbrac,

   ^21şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi
   Dumnezeul meu;

   ^22piatra aceasta, pe care am pus -o ca stîlp de aducere aminte, va fi casa
   lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.``
     _________________________________________________________________

  Chapter 29

   ^1Iacov a pornit la drum, şi s'a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.

   ^2S'a uitat înainte, şi iată că pe cîmp era o fîntînă; şi lîngă ea erau trei
   turme de oi, cari se odihneau; căci la fîntîna aceasta obicinuiau ciobanii
   să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fîntînii era mare.

   ^3Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura
   fîntînii, adăpau turmele, şi apoi puneau piatra iarăş la loc pe gura
   fîntînii.

   ^4Iacov a zis păstorilor: ,,Fraţilor, de unde sînteţi?`` ,,Din Haran,`` au
   răspuns ei.

   ^5El le -a zis: ,,Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?`` ,,Îl cunoaştem,``
   i-au răspuns ei.

   ^6El le -a zis: ,,Este sănătos?`` ,,Sănătos``, au răspuns ei. Şi tocmai
   atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.

   ^7El a zis: ,,Iată, soarele este încă sus, şi -i prea devreme ca să
   strîngeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăş.``

   ^8Ei au răspuns: ,,Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se
   prăvăleşte piatra de pe gura fîntînii, şi vom adăpa oile.``

   ^9Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le
   păzea.

   ^10Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi
   turma lui Laban, fratele mamei sale, s'a apropiat, a prăvălit piatra de pe
   gura fîntînii, şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.

   ^11Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a început să plîngă tare.

   ^12Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi
   ea a dat fuga de a spus tatălui său.

   ^13Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i -a alergat înainte, l -a
   îmbrăţişat, l -a sărutat, şi l -a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban
   toate cele întîmplate.

   ^14Şi Laban i -a zis: ,,Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele, şi carne
   din carnea mea!`` Iacov a stat la Laban o lună.

   ^15Apoi Laban a zis lui Iacov: ,,Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti
   oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?``

   ^16Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică
   Rahela.

   ^17Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mîndră la
   faţă.

   ^18Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: ,,Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela,
   fata ta cea mai mică.``

   ^19Şi Laban a răspuns: ,,Mai bine să ţi -o dau ţie, decît s'o dau altuia.
   Rămîi la mine!``

   ^20Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s'au
   părut ca vreo cîteva zile, pentrucă o iubea.

   ^21În urmă Iacov a zis lui Laban: ,,Dă-mi nevasta, căci mi s -a împlinit
   sorocul, ca să intru la ea.``

   ^22Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.

   ^23Seara, a luat pe fiică-sa Lea, şi a adus -o la Iacov, care s -a culcat cu
   ea.

   ^24Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.

   ^25A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: ,,Ce
   mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m'ai înşelat?``

   ^26Laban a răspuns: ,,În locul acesta nu -i obicei să se dea cea mai tînără
   înaintea celei mai mari.

   ^27Isprăveşte săptămîna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru
   slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.``

   ^28Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămîna cu Lea; apoi Laban i -a dat de
   nevastă pe fiică-sa Rahela.

   ^29Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.

   ^30Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decît pe Lea; şi a
   mai slujit la Laban alţi şapte ani.

   ^31Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut -o să aibă copii, pe cînd
   Rahela era stearpă.

   ^32Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i -a pus numele Ruben
   (Vedeţi fiu); ,,căci``, a zis ea, ,,Domnul a văzut mîhnirea mea, şi acum
   bărbatul meu are să mă iubească negreşit.``

   ^33A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,Domnul a auzit
   că nu eram iubită, şi mi -a dat şi pe acesta.`` De aceea, i -a pus numele
   Simeon (Ascultare).

   ^34Iar a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,De data aceasta,
   bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.`` De aceea i -a
   pus numele Levi (Alipire).

   ^35A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,De data
   aceasta, voi lăuda pe Domnul.`` Deaceea i -a pus numele Iuda (Lăudat fie
   Domnul). Şi a încetat să mai nască.
     _________________________________________________________________

  Chapter 30

   ^1Cînd a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pismuit pe soru-sa, şi a
   zis lui Iacov: ,,Dă-mi copii, ori mor!``

   ^2Iacov s'a mîniat pe Rahela, şi a zis: ,,Sînt eu oare în locul lui
   Dumnezeu, care te -a oprit să ai copii?``

   ^3Ea a zis: ,,Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii
   mei, şi să am şi eu copii prin ea.``

   ^4Şi i -a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacov s'a culcat cu ea.

   ^5Bilha a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov un fiu.

   ^6Rahela a zis: ,,Mi -a făcut Dumnezeu dreptate, şi mi -a auzit glasul, şi
   mi -a dăruit un fiu.`` De aceea i -a pus numele Dan (A judecat).

   ^7Bilha, roaba Rahelii, a rămas iar însărcinată, şi a născut lui Iacov un al
   doilea fiu.

   ^8Rahela a zis: ,,Am luptat cu Dumnezeu împotriva sorei mele, şi am
   biruit.`` Deaceea i -a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu).

   ^9Cînd a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa, şi a dat -o
   lui Iacov de nevastă.

   ^10Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu.

   ^11,,Cu noroc!`` a zis Lea. De aceea i -a pus numele Gad (Noroc).

   ^12Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov.

   ^13,,Ce fericită sînt!`` a zis Lea; ,,căci femeile mă vor numi fericită.` De
   aceea i -a pus numele Aşer (Fericit).

   ^14Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grîului, şi a găsit
   mandragore pe cîmp. Le -a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii:
   ,,Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.``

   ^15Ea i -a răspuns: ,,Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi
   mandragorele fiului meu?`` Şi Rahela a zis: ,,Ei bine! poate să se culce cu
   tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.``

   ^16Seara, pe cînd se întorcea Iacov dela cîmp, Lea i -a ieşit înainte, şi a
   zis: ,,La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.``
   Şi în noaptea aceea s'a culcat cu ea.

   ^17Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui
   Iacov al cincilea fiu.

   ^18Lea a zis: ,,M'a răsplătit Dumnezeu, pentrucă am dat bărbatului meu pe
   roaba mea.`` De aceea i -a pus numele Isahar (Răsplătire).

   ^19Lea a rămas iarăş însărcinată, şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov.

   ^20Lea a zis: ,,Frumos dar mi -a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu
   va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.`` Deaceea i -a pus numele
   Zabulon (Locuinţă).

   ^21În urmă, a născut o fată, căreia i -a pus numele Dina (Judecată).

   ^22Dumnezeu Şi -a adus aminte de Rahela, a ascultat -o, şi a făcut -o să
   aibă copii.

   ^23Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,Mi -a luat
   Dumnezeu ocara!``

   ^24Şi i -a pus numele Iosif (Adaos), zicînd: ,,Domnul să-mi mai adauge un
   fiu!``

   ^25După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: ,,Lasă-mă să
   plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea.

   ^26Dă-mi nevestele şi copiii, pentru cari ţi-am slujit, şi voi pleca;
   fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.``

   ^27Laban i -a zis: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd
   bine că Domnul m'a binecuvîntat din pricina ta;

   ^28hotărăşte-mi simbria ta, şi ţi -o voi da.``

   ^29Iacov i -a răspuns: ,,Ştii cum ţi-am slujit, şi cum ţi-au propăşit vitele
   cu mine;

   ^30căci puţinul pe care -l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, şi
   Domnul te -a binecuvîntat ori încotro am mers eu. Acum, cînd am să muncesc
   şi pentru casa mea?``

   ^31Laban a zis: ,,Ce să-ţi dau?`` Şi Iacov a răspuns: ,,Să nu-mi dai nimic.
   Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe, şi
   o voi păzi.

   ^32Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel
   sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi
   sein. Aceasta să fie simbria mea.

   ^33Iată cum se va dovedi cinstea mea: deacum încolo, cînd ai să vii să-mi
   vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între
   miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.``

   ^34Laban a zis: ,,Bine! fie aşa cum ai zis.``

   ^35În aceeaş zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele
   seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele, şi toţi mieii cari erau
   negri. Le -a dat în mînile fiilor săi.

   ^36Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov; şi Iacov
   păştea celelalte oi ale lui Laban.

   ^37Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despoiat de
   pe ele făşii de coajă, şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele.

   ^38Apoi a pus nuielele, pe cari le despoiase de coajă în jgheaburi, în
   adăpători, subt ochii oilor cari veneau să bea, ca atunci cînd vor veni să
   bea, să zămislească.

   ^39Oile zămisleau uitîndu-se la nuiele, şi făceu miei bălţaţi, seini şi
   pestriţi.

   ^40Iacov despărţea mieii aceştia, şi abătea feţele oilor din turma lui Laban
   către cele seine şi bălţate. Şi -a făcut astfel turme deosebite, pe cari nu
   le -a împreunat cu turma lui Laban.

   ^41Oridecîteori se înferbîntau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în
   jghiaburi, subt ochii oilor, ca ele să zămislească uitîndu-se la nuiele.

   ^42Cînd oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru
   Laban, iar cele tari pentru Iacov.

   ^43Omul acela s'a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe
   turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.
     _________________________________________________________________

  Chapter 31

   ^1Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, cari ziceau: ,,Iacov a luat tot ce
   era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi -a agonisit el toată
   bogăţia aceasta.``

   ^2Iacov s'a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.

   ^3Atunci Domnul a zis lui Iacov: ,,Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în
   locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.``

   ^4Iacov a trimes de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la cîmp la turma lui.

   ^5El le -a zis: ,,După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca
   înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

   ^6Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.

   ^7Şi tatăl vostru m'a înşelat: de zece ori mi -a schimbat simbria; dar
   Dumnezeu nu i -a îngăduit să mă păgubească.

   ^8Ci cînd zicea el: ,,Mieii pestriţi să fie simbria ta,`` toate oile făceau
   miei pestriţi. Şi cînd zicea: ,,Mieii bălţaţi să fie simbria ta,`` toate
   oile făceau miei bălţaţi.

   ^9Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi -a dat -o mie.

   ^10Pe vremea cînd se înferbîntau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut în
   vis că ţapii şi berbecii cari săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi,
   pestriţi şi seini.

   ^11Şi Îngerul lui Dumnezeu mi -a zis în vis: ,,Iacove!`` ,,Iată-mă``, am
   răspuns eu.

   ^12El a zis: ,,Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, cari sar
   pe capre şi pe oi, sînt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi
   -a făcut Laban.

   ^13Eu sînt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stîlp de aducere aminte, unde
   Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi
   întoarce-te în ţara ta de naştere.``

   ^14Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: ,,Mai avem noi oare parte şi
   moştenire în casa tatălui nostru?

   ^15Nu sîntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne -a vîndut,
   şi ne -a mîncat şi banii?

   ^16Toată bogăţia, pe care a luat -o Dumnezeu dela tatăl nostru, este a
   noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi -a spus Dumnezeu.``

   ^17Iacov s'a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călări pe cămile.

   ^18Şi -a luat toată turma şi toate averile pe cari le avea: turma, pe care o
   agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan.

   ^19Pe cînd Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui
   său;

   ^20şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l -a înştiinţat de fuga sa.

   ^21A fugit astfel cu tot ce avea; s'a sculat, a trecut Rîul (Eufrat), şi s
   -a îndreptat spre muntele Galaad.

   ^22A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.

   ^23Laban a luat cu el pe fraţii săi, l -a urmărit cale de şapte zile, şi l
   -a ajuns la muntele Galaad.

   ^24Dar Dumnezeu S -a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i -a zis:
   ,,Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!``

   ^25Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi
   -a întins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad.

   ^26Atunci Laban a zis lui Iacov: ,,Ce-ai făcut? Pentruce m'ai înşelat, şi
   mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?

   ^27Pentruce ai fugit pe ascuns, m'ai înşelat, şi nu mi-ai dat de ştire?
   Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cîntecelor, în sunet de
   timpane şi alăută.

   ^28Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun
   ai lucrat.

   ^29Mîna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui
   vostru mi -a zis în noaptea trecută: ,,Fereşte-te să spui o vorbă rea lui
   Iacov!``

   ^30Dar acum, odată ce ai plecat, pentrucă te topeşti de dor după casa
   tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?``

   ^31Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: ,,Am fugit, fiindcă mi-era frică,
   gîndindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.

   ^32Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor
   noştri, cercetează şi vezi ce -i la mine din ale tale, şi ia-ţi -l.`` Iacov
   nu ştia că Rahela îi furase.

   ^33Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două
   roabe, şi n'a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat în cortul
   Rahelii.

   ^34Rahela luase idolii, îi pusese subt samarul cămilei, şi şezuse deasupra.
   Laban a scotocit tot cortul, dar n'a găsit nimic.

   ^35Ea a zis tatălui său: ,,Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula
   înaintea ta; căci mi -a venit rînduiala femeilor.`` A căutat peste