Chapter 49

¹(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii: ²mici şi mari, bogaţi şi săraci! ³Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată. ⁴Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei. ⁵Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei? ⁶Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. ⁷Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. ⁸Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. ⁹Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul. ¹⁰Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor. ¹¹Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi. ¹²Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie. ¹³Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. - ¹⁴Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul. ¹⁵Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. - ¹⁶Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei; ¹⁷căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el. ¹⁸Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face, ¹⁹căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată. ²⁰Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.