Chapter 18

¹(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! ²Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea! ³Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei. ⁴Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii; ⁵mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii. ⁶Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui. ⁷Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase. ⁸Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea. ⁹A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui. ¹⁰Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului. ¹¹Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri. ¹²Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc. ¹³Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc. ¹⁴A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă. ¹⁵Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. ¹⁶El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7. ¹⁷m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine. ¹⁸Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. ¹⁹El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte. ²⁰Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele: ²¹căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. ²²Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui. ²³Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea. ²⁴Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui. ²⁵Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit; ²⁶cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui. ²⁷Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe. ²⁸Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu. ²⁹Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. ³⁰Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. ³¹Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru? ³²Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. ³³El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele ³⁴El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă. ³⁵Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare. ³⁶Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele. ³⁷Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc. ³⁸Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele. ³⁹Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele. ⁴⁰Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc. ⁴¹Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! ⁴²Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe. ⁴³Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus. ⁴⁴El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc. ⁴⁵Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor. ⁴⁶Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele, ⁴⁷Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele, ⁴⁸şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor. ⁴⁹Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău. ⁵⁰El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.