« Prev Psalm 119 Next »

Chapter 119

1Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului! 2Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor, 3cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui! 4Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie. 5O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale! 6Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale! 7Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale. 8Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot! 9Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău. 10Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale. 11Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! 12Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale! 13Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale. 14Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile. 15Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi. 16Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău. 17Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău! 18Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! 19Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale! 20Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale. 21Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale. 22Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale. 23Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale. 24Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei. 25Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta! 26Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale! 27Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. 28Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău! 29Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta! 30Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei. 31Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine! 32Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg. 33Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit! 34Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea! 35Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. 36Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig! 37Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! 38Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine! 39Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate. 40Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine! 41Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta! 42Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău. 43Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale. 44Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie. 45Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale. 46Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul. 47Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc. 48Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale. 49Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea! 50Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă. 51Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta. 52Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi. 53M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta. 54Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele. 55Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta. 56Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale. 57Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale. 58Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta! 59Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale. 61Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. 62Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte. 63Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale. 64Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale! 65Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta. 66Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. 67Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău. 68Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale! 69Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale. 70Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta. 71Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale. 72Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint. 73Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale! 74Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. 75Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit. 76Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău! 77Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea. 78Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale. 79Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale! 80Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine! 81Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. 82Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?`` 83Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale. 84Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc? 85Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta. 86Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă! 87Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale. 88Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale! 89Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri. 90Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare. 91După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse. 92Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. 93Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. 94Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale. 95Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale. 96Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini. 97Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea. 98Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. 99Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale. 100Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale. 101Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău. 102Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. 103Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea! 104Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii. 105Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea. 106Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte. 107Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău! 108Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale! 109Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta. 110Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale. 111Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele. 112Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit. 113Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta. 114Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. 115Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! 116Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea! 117Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale! 118Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică. 119Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale. 120Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale. 121Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei! 122Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi! 123Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă. 124Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale! 125Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale. 126Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. 127De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat: 128De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii. 129Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. 130Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. 131Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale. 132Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău! 133Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine! 134Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale! 135Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale! 136Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită. 137Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană. 138Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie. 139Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale. 140Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte. 141Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale. 142Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul. 143Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea. 144Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc! 145Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale. 146Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale! 147O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. 148O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău. 149Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta! 150Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta. 151Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul. 152De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna. 153Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta. 154Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta. 155Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale. 156Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale! 157Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale. 158Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău. 159Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta! 160Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice. 161Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale. 162Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă. 163Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta. 164De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte. 165Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire. 166Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale. 167Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot! 168Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta. 169Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta. 170Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta! 171Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale! 172Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte! 173Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale. 174Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea. 175Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească! 176Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.

« Prev Psalm 119 Next »
Please login or register to save highlights and make annotations
Corrections disabled for this book
Proofing disabled for this book
Printer-friendly version





Advertisements



| Define | Popups: Login | Register | Prev Next | Help |