Chapter 102

¹(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine! ²Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab! ³Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune. ⁴Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc. ⁵Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. ⁶Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături; ⁷nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş. ⁸În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor. ⁹Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura, ¹⁰din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe. ¹¹Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. ¹²Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam. ¹³Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el. ¹⁴Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui. ¹⁵Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta. ¹⁶Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa. ¹⁷El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea. ¹⁸Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul! ¹⁹Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt, ²⁰ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte; ²¹pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim, ²²cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului. ²³El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele, ²⁴Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!`` ²⁵Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. ²⁶Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba. ²⁷Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi. ²⁸Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.