Chapter 17

¹Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! - ²Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui. ³Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. - ⁴Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. - ⁵Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. - ⁶Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. - ⁷Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! - ⁸Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. - ⁹Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. - ¹⁰O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. - ¹¹Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. - ¹²Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. - ¹³Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. - ¹⁴Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. - ¹⁵Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. - ¹⁶La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. - ¹⁷Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. - ¹⁸Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. - ¹⁹Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. - ²⁰Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. - ²¹Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. - ²²O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. - ²³Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. - ²⁴Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. - ²⁵Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. - ²⁶Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. - ²⁷Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. - ²⁸Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.